Unele seriale scandinave au avut un succes remarcabil in toata Europa. Danezul Borgen sau suedez-danezul El Puente, sunt exemple de format in care scenaristii par sa fie in largul lor, cu ritmuri lente care le permit sa se adanceasca in personajele mereu interesante si cu o buna aprovizionare de actori si mai ales actrite din cele trei tari.
Ultimul care a ajuns la televiziunile noastre este Atlantic Crossing, numita Coroana Norvegiana pentru ca avea familia regala a acelei tari in centrul complotului.
Dupa invazia germana a Norvegiei neutre, la inceputul razboiului, in aprilie 1940, regele Haakon si printul mostenitor Olav au plecat in exil la Londra, primiti la Palatul Buckingham de ruda lor George al VI-lea, in timp ce printesa Martha, sotia lui Olav, evadeaza in Statele Unite cu cei trei copii ai sai de unde, printr-o stransa prietenie cu Franklin D. Roosevelt, obtine sprijinul american pentru cauza tarii sale.
Rolul Martei este interpretat de magnifica actrita suedeza Sofia Helin (El Puente) care surprinde adevarata esenta a serialului: transformarea unei printese „provinciale”, tot de origine suedeza, intr-un jucator sofisticat pe scena politica internationala. Toate acestea oarecum marinate de infatuarea presedintelui impiedicat de ea, cu care este adevarat ca a petrecut multe seri dar, dupa unii istorici, fara a depasi o buna prietenie.
Printesa Martha, un personaj european interesant
Printesa Marta este unul dintre cele mai interesante personaje europene de la inceputul secolului al XX-lea. Fiica printului Carlos – fratele lui Gustavo Adolfo V – si a verisoarei ei, Printesa Ingeborg a Danemarcei. Si-a petrecut o mare parte din copilarie si tinerete in Villa Bystram, pe frumoasa insula Djursholm, in centrul Stockholmului, pe care Alfonso XIII l-a achizitionat ulterior in 1928 si de atunci este sediul Ambasadei Spaniei in Suedia. Mi-am avut biroul acolo in anii mei ca consilier de presa in acea tara.
Carlos era pe cale sa devina rege al Norvegiei dupa despartirea sa de Suedia in 1905, dar tatal sau Oskar al II-lea s-a opus, asa ca parlamentul norvegian, dupa un plebiscit asupra formei de guvernare, a optat pentru printul danez cu acelasi nume. , frate a mamei Martei, care a fost redenumita Haakon VII, in onoarea ultimului rege norvegian. Aceasta s-a casatorit cu varul ei Olav -viitorul V- Totul a ramas in familie. De fapt, mama lui Haakan, atunci Carl, era si o printesa suedeza. Sora mai mica Astrid a fost regina belgienilor.
Si este ca aceasta familie se specializase in furnizarea de monarhi si consoarte caselor regale europene atunci cand acestea erau lipsite de acea marfa pretioasa. Marta nu a devenit niciodata regina din cauza mortii ei premature la varsta de 53 de ani. Familia suedeza-daneza a luat-o pe tanara Norvegia pe umeri si si-a indeplinit misiunea de a o transforma intr-o tara asimilabila fratilor ei mai mari.
Isi indeplineste scopul?
Serialul nu isi indeplineste obiectivul. Daca Haakan pare hotarat, Olav este descris drept nesigur si gelos, mai ales in fata succesului sotiei sale in misiunea care i-a fost incredintata, si imatur in fata politicienilor tarii sale -si exilati-, care isi pierdusera respectul fata de el. . Gustavo Adolfo, magnific interpretat, isi petrece serile brodand si sprijina guvernul lui Per Alvin Hansson in apararea ferma a neutralitatii consimtite, care a permis, de fapt, trecerea trupelor germane in drumul lor spre Norvegia si transportul minereului de fier, esential pentru fabricarea de arme, de la minele din nordul Suediei pana la portul norvegian Narvik, navigabile pe tot parcursul anului. Scriitorii isi iau razbunarea, nu atat de subtil, cand il prezinta dictandu-si, in germana, o scrisoare adresata „Dragului meu Fuhrer”.
Personajele se misca fluent in daneza, suedeza, germana sau engleza, desigur, cu mult inainte ca predarea pe scara larga a principalelor limbi din sistemul de invatamant public sa extinda cunostintele acestora.
Familia regala norvegiana a depasit dificultatile si a atins stabilitate: doar trei monarhi in cei 116 ani de la separarea sa de Suedia. Datorita descoperirii petrolului in anii 1970 si bunei gestionari a acelei bogatii, tara a trecut de la a fi un regat subdezvoltat de pescari la unul dintre cele mai bogate din Europa, egalitarist, protector al mediului si dedicat valorilor progresului. Si in plus, artistii sai stiu sa faca filme.
