Pestera Ursilor, tezaurul din adancuri

Cand cineva iti vorbeste despre comorile ascunse in maruntaiele pamantului nu te gandi numai la cocoseii de aur sau la cuferele piratilor de altadata. Exista si un altfel de tezaur, cel al formatiunilor geologice subterane. Iar Pestera Ursilor este exemplul cel mai pretios.

Daca vrei sa vezi cea mai frumoasa pestera turistica a Romaniei atunci trebuie sa te duci la Pestera Ursilor din judetul Bihor. Este un loc in care poti afla de ce este in stare natura atunci cand isi pune in minte ceva, un loc in care ai ocazia sa afli ce poate face apa cand se intalneste cu calcarul. Asadar, tot ce trebuie sa faci este sa te duci in satul Chiscau, comuna Pietroasa. De acolo iti va fi usor sa urci spre pestera, oricine te poate indruma. De fapt, nici nu ai nevoie de asta, te duce drumul.

File de poveste

Si cand te gandesti ca minunatia de pestera a fost descoperita din intamplare… Se facea ca ne aflam la mijlocul anilor ’70, undeva intr-o cariera de marmura. Localnicii banuiau ei ceva, cum ca piatra pe care o sfredeleau ascunde ceva si mai si. Pesemne ca bunicii le-au spus niscaiva povesti despre pintenii de calcar cristalin care strajuiau depresiunea Beiusului… Asa ca un localnic, Traian Curta, incercand sa miste din loc pretioasa marmura, a deschis un gol subpamantean. A coborat, iar ceea ce a vazut i-a schimbat viata pentru totdeauna: Pestera Ursilor. Apa a fost cea care a modelat calcarul marmoreean din pestera. Cu o rabdare care se masoara in zeci de mii de ani, a sculptat stalactite, stalagmite, draperii sau baldachine cum rar ai ocazia sa gasesti in lume. Culorile, de la albul pur la bej sau ocru, formele deosebite, toate iti aprind imaginatia si te vor duce cu gandul la personaje sau obiecte dragi tie. Vei mai afla ca intunericul, departe de a te speria, te imbie la visare. Oasele ursilor de caverna strajuiesc galeriile si par a-ti sopti dramele traite atunci cand au ramas prizonierii pesterii. Poate ca a fost destinul acestor vietati, un mesaj peste timp, astfel incat noi sa intelegem frumusetea unei specii demult disparute.

Stele in subteran

Pesetera Ursilor este aproape orizontala si este structurata pe doua etaje. Cel superior este cel pe care poti sa-l vizitezi. Celalalt este strabatut de un curs firav de apa, dar numai cercetatorii au acces aici. Prima oara vei trece prin „Galeria Oaselor”, numita asa datorita numeroaselor urme fosile de ursi de caverna. Ea se deschide, la capat, cu „Intersectia”. Nu te gandi la o rascruce, ci la o sala in care sunt expuse „lucrarile” apei in dealul de calcar. Urmeaza „Galeria Emil Racovita”, absolut spectaculoasa prin bogatia si diversitatea formatiunilor calcitice. Acolo, natura s-a jucat in liniste timp de mii de ani. Pur si simplu. O sa admiri „Racheta”, „Casa piticilor” ori „Palatul de clestar”. Inainte de a spune ca asa ceva nu ai mai vazut niciodata, asteapta sa patrunzi in „Galeria lumanarilor”. O padure de stalagmite inalte si svelte, de culoare alba, se oglindesc in bazine cu apa ca de clestar. Si tot nu s-a terminat. Cel putin nu inainte de a asculta legenda ursului care a dat nas in nas cu Traian Curta, localnicul de care ti-am mai povestit. Se spune ca ursul s-a speriat atat de tare, incat a vrut sa iasa afara din pestera printr-un loc in care i s-a parut lui ca vede lumina soarelui. Nu i-a mers, firida era prea ingusta asa ca i-a ramas in pestera partea din spate a trupului. Impresia este atat de puternica atunci cand il zaresti pe bietul urs atarnat de perete, incat vei fi tentat sa-l impingi ca sa iasa afara… Din nefericire, este prea tarziu. Spaima l-a transformat, demult, intr-o simpla piatra. Aceasta este Pestera Ursilor, o minunata ctitorie a naturii a carei munca nu se opreste aici, pentru ca la nivelul inferior raul care candva a modelat aceasta dantelarie in piatra inca nu a obosit.