Sidney Powell si Kenneth Chesebro, doi oameni acuzati in Georgia de crime alaturi de fostul presedinte Donald Trump, au acceptat acorduri de pledoarie care le permit sa evite pedeapsa de inchisoare pe care acuzatiile lor initiale ar fi putut-o impune. In schimb, fiecare a fost de acord sa depuna marturie in caz.
Ce sunt aceste acorduri legale si cum functioneaza.
1. Ce este un plea deal, sau plea topic, si cum se face?
Un acord de recunoastere a vinovatiei este un acord negociat intre acuzare si aparare pentru a solutiona un caz penal fara a merge in judecata. Peste 90% din cazurile penale solutionate se incheie prin acorduri de pledoarie si nu prin procese cu juriu.
Sistemul juridic penal se bazeaza pe negocieri pentru a gestiona cazurile. Judecatorul de la Curtea Suprema Anthony Kennedy, in cazul din 2012 Lafler v. Cooper, a recunoscut acest lucru cand a scris ca „justitia penala astazi este in cea mai mare parte un sistem de pledoarie, nu un sistem de procese”.
Acordurile de pledoarie pot include acorduri de respingere a acuzatiilor sau de reducere a acuzatiilor. Procesul de negociere a pledoariei variaza. Inculpatul ar putea accepta prima oferta pe care o face procurorul sau s-ar putea extinde inainte si inapoi intre aparare si acuzare. Acordurile de pledoarie pot include, de asemenea, conditii, cum ar fi ca paratul sa fie de acord sa depuna marturie impotriva unui co-parat sau intr-un alt caz.
In multe cazuri, acuzatiile sunt simple, inculpatul nu are o aparare speciala, iar oferta de urmarire penala va fi acceptata la trimiterea in judecata, care este prima data cand un inculpat se prezinta in instanta. In alte cazuri, riscul de a merge in judecata este mare, ceea ce inseamna ca inculpatul ar putea fi condamnat la o pedeapsa mult mai lunga de inchisoare, iar inculpatii aleg sa accepte oferta de pledoarie in loc sa risca un rezultat mai rau dupa proces.
2. De ce folosesc procurorii acorduri de recunoastere a vinovatiei?
Procurorii au o putere extraordinara in sistemul juridic penal si sunt capabili sa decida ce acuzatii sa depuna si daca sa faca o oferta de recunoastere a vinovatiei. In cele mai multe cazuri, procurorul va face o oferta de recunoastere a vinovatiei la un moment dat. Inculpatii nu au dreptul constitutional la un acord de recunoastere a vinovatiei – de fapt, acordurile de recunoastere a vinovatiei impun inculpatilor sa renunte la trei drepturi constitutionale esentiale: dreptul la un proces cu juriu, de a se confrunta cu martori si de a evita autoincriminarea.
Procurorii se bazeaza uneori pe negocieri de recunoastere a vinovatiei pentru a-si intari cazurile prin oferirea de oferte sub rezerva ca un inculpat sa accepte sa depuna marturie impotriva unei alte persoane. In acordurile acceptate atat de Chesebro, cat si de Powell, ei au convenit fiecare sa coopereze cu procurorii si sa depuna marturie in cazul ai carui inculpati se numara si Trump.
In cazuri mai grave, cum ar fi crima, acordurile de pledoarie sunt mai putin frecvente, dar se intampla totusi in mod regulat. Procurorii pot face oferte cu conditii de timp, cum ar fi oferta este buna „doar astazi”. Daca paratul nu accepta pana la termenul limita, acordul de recunoastere a vinovatiei va fi retras.
Acordul de recunoastere a vinovatiei ar putea fi, de asemenea, retras in cazul in care procurorul obtine noi probe, inclusiv informatii despre condamnari anterioare suplimentare sau ca un nou dosar penal a fost intocmit impotriva inculpatului.
3. De ce inculpatii folosesc acorduri de recunoastere a vinovatiei?
Acuzatii de multe ori nu au multe optiuni si, in general, au mult mai putina putere si mai putine resurse decat acuzarea. Din cauza consecintelor grave ale condamnarilor penale, inclusiv a posibilitatii unor perioade lungi de inchisoare, inculpatii sunt adesea lasati sa aleaga intre o oferta proasta de pledoarie si un rezultat mai rau daca merg in judecata.
Marea majoritate a persoanelor arestate si acuzate de infractiuni sunt sarace. Inculpatii penali sunt in mod disproportionat persoane de culoare, persoane cu boli mintale, persoane cu probleme de abuz de substante si care au suferit traume sau au dizabilitati cognitive sau de alta natura.
Serviciile juridice nepotrivite, cum ar fi birourile de aparator public, continua sa fie subfinantate, iar inculpatii ar putea sa nu aiba acces la un avocat sau avocatul lor poate sa nu aiba timp sau resurse pentru a oferi asistenta juridica competenta.
Inculpatii pot fi de acord sa accepte un acord de recunoastere a vinovatiei pentru ca nu vor sa riste sa mearga in judecata sau nu doresc sa petreaca timpul necesar pentru a merge in judecata. Preocuparile cu privire la timpii de asteptare pentru proces pot fi si mai mult o problema pentru inculpatii care sunt in inchisoare si li se ofera o „intelegere cu termen”. In astfel de situatii, daca accepta acordul de pledoarie, vor iesi imediat din inchisoare. Daca nu, ar putea fi nevoiti sa astepte in inchisoare saptamani sau luni pentru judecata.
Inculpatii decid, de asemenea, sa accepte acorduri de recunoastere a vinovatiei, deoarece le este frica de consecintele mersului in judecata. Daca un caz implica un potential inchisoare sau inchisoare, inculpatii pot decide sa accepte o intelegere pentru a evita sa mearga la inchisoare sau pentru a evita o perioada mai lunga. Insa inculpatii pot decide sa respinga un acord de recunoastere a vinovatiei pentru ca considera ca nu este corect sau daca sunt nevinovati, desi unele studii indica faptul ca nevinovatul ar putea fi si mai reticent la risc si mai probabil sa pledeze vinovat.
4. Care este rolul judecatorului intr-un acord de recunoastere a vinovatiei?
Judecatorul trebuie sa fie de acord cu acordul de recunoastere a vinovatiei, dar este neobisnuit ca un judecator sa respinga un acord de recunoastere a vinovatiei.
Daca procurorul nu face o oferta, inculpatul poate decide sa faca ceea ce se numeste „plede open” in fata instantei, ocolind procurorul si punandu-si sentinta in mainile judecatorului. In functie de jurisdictie, aceasta poate fi dupa ce judecatorul a indicat care ar fi sentinta.
Judecatorii nu au autoritatea de a respinge acuzatiile pe cont propriu, fara acordul urmaririi penale, daca un inculpat pledeaza vinovat. In unele jurisdictii, judecatorii pot discuta oferta de pledoarie din partea procurorului cu inculpatul si ii pot incuraja sa accepte intelegerea, desi in unele circumstante ar putea parea ca o constrangere din partea judecatorului.
In sistemul federal, judecatorilor nu li se permite sa aiba nicio discutie cu partile despre negocierea vinovatiei.
5. O persoana care accepta un acord de pledoarie este inca trasa la raspundere pentru crimele de care a fost acuzata?
Da, ei sunt inca trasi la raspundere dupa un acord de pledoarie. Inculpatii care pledeaza vinovati – sau in anumite circumstante „fara contestatie” – sunt condamnati pentru orice acuzatie pentru care pledeaza. Aceasta inseamna ca vor avea antecedente penale si vor trebui sa faca oricare ar fi sentinta convenita.
Pe langa probatiune, inchisoare sau inchisoare si/sau amenzi, o condamnare penala poate descalifica pe cineva de la o licenta profesionala. Ii poate descalifica de la imprumuturi federale pentru studenti, locuinte si vot. Si, in functie de taxa, ar putea limita locul unde pot locui. De asemenea, condamnarile penale pot ingreuna obtinerea unui loc de munca.
Una dintre preocuparile legate de negocierea de recunoastere a vinovatiei este ca utilizarea excesiva a acesteia a contribuit la incarcerarea in masa, deoarece milioane de oameni au fost condamnati la inchisoare si inchisoare dupa un acord de recunoastere a vinovatiei. Acest lucru este in contrast cu mai neobisnuite acorduri de pledoarie Powell si Chesebro, deoarece ambii inculpati au avut avantajul resurselor, al unei reprezentari juridice puternice si al efectului de parghie, care le-au permis sa negocieze cu succes pentru a evita inchisoarea in schimbul marturiei.
