Cum ajutam copiii sa isi dezvolte propria spiritualitate in situatii grele

Pe masura ce copiii intalnesc boli, pierderea cuiva drag si suferinta – fie a lor fie a cuiva apropiat – ei cauta sa inteleaga aceste evenimente si sa le dea un sens. Aceasta inevitabilitate da nastere unui proces spiritual prin care se descopera si se valorifica credintele, naratiunile religioase, ritualurile si practicile diverse.

Poate ca inca nu e dezvoltata capacitatea cognitiva de a ajunge la o concluzie, insa ei cauta sa dea o explicatie unor evenimente care sunt deseori dificile, daca nu chiar imposibile chiar si pentru adulti.

Intrebarile lor pot sa sugereze inocenta si naivitate. De exemplu, cand bunica ei a murit, nepoata mea de 3 ani s-a refugiat in credinta ca in ciuda faptului ca bunica ei nu mai este prezenta fizic pe pamant, o va privi din rai. Aceasta idee insa a dus la o ingrijorare mai degraba practica: va putea bunica ei sa o vada si la toaleta – o problema marcanta in timp ce invata sa foloseasca olita. Am asigurat-o ca bunica nu o va privi in aceste momente intime.

Copiii de 2 si 3 ani incerca sa dea un sens lumii si inevitabil se intalnesc cu propria spiritualitate. Boala, suferinta, moartea, sunt parti ale acestei lumi, astfel incat dezvoltarea spirituala ajuta modul in care tratam lucrurile care nu au o explicatie concreta. De cele mai multe ori, se rezuma la aceste intrebari – De ce a trebuit sa moara bunica? De ce exista boli, ce se intampla dupa ce moare cineva? – care trezesc interesul unui copil pentru spiritualitate si explicatii.In cartea sa “Viata spirituala a copiilor”, Dr. Robert Coles studiaza mai multe moduri prin care copiii isi folosesc spiritualitatea pentru a medita asupra acestor intrebari. Coles a fost pregatit in psihiatrie de Erich Lindemann, faimos pentru lucrarile sale privind suferinta. Cat a lucrat, in anii 50 cu copii care s-au imbolnavit de poliomielita, a fost instruit de Lindemann sa asculte cu atentie modurile in care spiritualitatea unui copil il ajuta sa se adapteze intalnirii cu boala. Coles a descoperit ca povestile cu iz spiritual, fie ca erau din Biblie sau din Coran i-au ajutat sa priveasca nu numai sus, dar si inauntrul lor.

Coles s-a departat de teoriile de la vremea respectiva care descriau capacitatile copiilor de a intelege lucrurile pe nivele, in functie de varsta fiecaruia. Schimbarea de paradigma a insemnat ca un proces de credinta nu este numai ceea ce copilul poate sa stie, dar si ceea ce incearca sa inteleaga.

Coles foloseste o metafora folositoare – Copiii, spune Coles, sunt “pelerini sau pionieri ai spiritualitatii”. Asta inseamna ca fiecare copil incearca sa investeasca cu sens lumea din jur fara ajutorul unei harti cognitive, ca in cazul adultilor – pana la urma fiind vorba de o explorare continua intr-un teritoriu pe care nu il cunosc sau inteleg pe deplin.

In aceasta cautare, a descoperit Coles, copiii incearca deseori sa inteleaga lucrurile prin prisma tabelului de valori pe care l-au mostenit datorita traditiei. Copiii crescuti in traditia crestina, spre exemplu, mediteaza adesea la inviere, gasind linistea in aceea ca Iisus a stiut cum este sa te lupti cu intrebarile copilariei. Pentru copii islamici, renuntarea la propria fiinta pentru Allah este o tema principala, in timp ce copii evrei se orienteaza catre perceptele morale ale credintei lor, pentru a se ghida in viata.

Descoperirile lui Coles reafirma doua lectii importante pentru adultii din viata unui copil atunci cand acesta incearca sa dea sens lucrurilor negative. Primul este modul in care un adult trebuie sa respecte si sa se implice in acest proces, initiand un dialog cu copilul. Primele intrebari ale copilului trebuie luate in serios. Este o oportunitate excelenta pentru parinti de a impartasi propriile valori spirituale care ii ajuta sa faca fata aceluias ciclu de viata.

Un parinte, de exemplu, a fost intrebat de fiul de 6 ani despre propria suferinta. Daca bunicul e fericit in rai, atunci de ce tu plangi de fiecare data cand vorbesti despre el? Raspunsul mamei a fost simplu, onest, potrivit si incurajator. Ea i-a spus: eu cred ca bunicul este in rai. Ma ajuta sa stiu ca este langa Dumnezeu si ca nu mai sufera nicio durere. Plang insa pentru ca mi-e atat de dor de el.

Toata lumea are un set de credinte spirituale chiar daca unii nu accepta ideea de a crede intr-o forta superioara lor. Este important sa discutam aceste credinte cu copiii de asemenea. De exemplu, poate ca un parinte nu crede in existenta raiului, reincarnare sau orice alta forma de viata dupa moarte, insa acel parinte poate sa gaseasca linistea in amintirile pe care le-a avut cu persoana care nu mai este, intr-un sens similar cu mandria. Astfel de amintiri pot fi nutrite si celebrate.

Este de asemenea important sa avem grija atunci cand prezentam copilului explicatii romantice inradacinate in spiritualitate, pentru ca de cele mai multe ori ele sunt interpretate literal de catre cei mici.

Povestile romantice pe care le putem improviza in treacat pot face mai mult rau decat bine. Este de cele mai multe ori preferabil sa alegem varianta simpla si onesta de a impartasi copilului propriile linii de forta ale spiritualitatii noastre.