Seara meciului Brazilia Germania – #viatacauncarnaval

Seara meciului Brazilia – Germania a fost ultima mea seara in Brazilia. Știam ca nu va fi un meci ușor pentru ca urmarisem toate meciurile Braziliei și vazusem cum germanii ii umilisera pe portughezi. Mai erau și statusurile ingrijorate ale prietenilor mei brazilieni și atmosfera de neliniște de pe strada.

Eduardo, pasionat deopotriva de samba și de fotbal, și-a luat concediu o luna intreaga ca sa poata sa urmareasca liniștit Cupa Mondiala. Și-a petrecut zilele la meciuri și nopțile pe site-ul FIFA, incercand sa cumpere bilete. Statusul lui pe Facebook era cam așa: “am pus 3 pariuri ca Germania caștiga, dar ma voi bucura din toata ființa mea daca Brazilia reușește sa ajunga in finala”.

Același lucru era pe buzele tuturor pe masura ce se pregateau sa vizioneze meciul. Mamici și copii imbracați in galben și verde de la orele dimineții, mașini cu capota invaluita in steag, taxi-uri și autobuze cu stegulețe la geamuri curgeau voioase spre Copacabana sau Tijuca, unde s-au concentrat cei mai mulți suporteri pe parcursul meciurilor.

Noi nu ieșisem inca din casa pentru ca afara ploua cu galeata. Așa o ploaie nu mai prinsesem de pe Amazon. In primele 2-3 minute ne-am straduit sa gasim un feed online și ne-am ciulit urechile la zgomotul strazii. Pana sa gasim feed-ul ne anunța cineva de acasa ca e 1-0 pentru Germania. Eu oftez și mi se amintește ca mai sunt 80 de minute de joc. Brazilia o sa-și revina!

Ne punem pelerinele și ne grabim spre restaurantul din colț. E totul plin și nimeni nu vrea sa se ridice de la masa acum ca a inceput meciul. Pana sa ne intoarcem spre terasa de langa casa se mai aud doua randuri de vaiete. Datorita ploii televizorul iși pierdea din cand in cand imaginea, așa ca am reușit sa aflam de la cei din jur ca scorul e 3-0. Una dintre brazilience spunea cu ochii in lacrimi ca o sa se termine 3-0 și ca n-o sa reușim sa intoarcem rezultatul. Moment in care Paula se duce mai aproape de televizor sa se asigure ca am ințeles bine. Și se intoarce siderata cu vestea ca e 4-0. Cum adica? Golul lui Kroos nu era reluarea golului lui Klose? Era un alt gol? Nu se poate!!! Deja doamna de langa noi plange in hohote. I se scurge pe fața vopseaua verde; imediat apar la televizor și alte fețe inlacrimate din tribuna. Inca 7 minute și scorul atinge un apocaliptic 5-0.

Nu-mi vine sa cred ca e 5-0 in minutul 40. E o gluma? Nu. Chiar e 5-0 la pauza.

Pe Copacabana, aproape de amplasamentul FIFA Fan Fest, fanii au inceput sa planga pe la golul 3 și sa urle de neputința pe la golurile 4 și 5 ale germanilor. Majoritatea au plecat spre casa, iar locul le-a fost luat de polițiști inarmați pana in dinți. La fel s-a intamplat și in Tijuca și pe stadion. Lumea a aflat de golurile 6 și 7 din aplauzele vecinilor. La golul lui Oscar nu s-a auzit nicio trambița, nicio vuvuzea. Erau și suporterii, ca și jucatorii, paralizați.

A urmat inca o repriza de ploaie torențiala și o liniște mormantala in acea seara. In afara de cateva incidente pe Mineirao, stadionul din Belo Horizonte, restul serii a trecut in liniște și lacrimi de neputința. In dimineața urmatoare Rio s-a trezit la fel de frumos ca intotdeauna, doar atmosfera era de inmormantare. Au inceput o mie de critici la adresa selecționerului, la adresa jucatorilor sau a Federației Braziliene de Fotbal. Ziarele titrau: „cea mai rușionasa infrangere a echipei Braziliei in 100 de ani”, „cea mai rușinoasa infrangere a unei echipe gazda la un campionat mondial” și tot așa. In metrou sau la colțul strazii lumea vorbea doar despre meci. „Cupa și mingea sunt ale noastre, stadioanele sunt ale noastre, putem sa inchidem lumina și sa ii trimitem acasa!” Sau „Nu mai vrem sa intram pe teren la Brasilia. Sa ia Olanda locul 3, fara sa mai primim 7 goluri.”; „Daca o sa caștige Argentina pe Maracana, gata, n-o sa mai scoatem capul in lume niciodata.”

Intre timp, vocile mai lucide vorbeau despre faptul ca nu putem sa fim suporteri doar atunci cand caștiga echipa naționala. Sau ca acum vom avea timp sa ne gandim la ce ne doare cu adevarat in Brazilia noastra draga. O victorie i-ar fi ajutat inca o data pe guvernanți sa ne distraga atenția de la proiectele de infrastructura care mananca bani și nu se mai termina, de la lipsa locurilor de munca, sau de la inegalitațile sociale inimaginabile.

Brazilienii se nasc suporteri ai unei echipe locale. Pentru echipa naționala nu simt același soi de iubire, dar de data asta n-a mai fost despre echipa naționala sau despre Federația de Fotbal, a fost despre ideea de fotbal și despre identitatea lor naționala. Au invațat ca nu se pot baza pe amintirea lui Pele, Ronaldo, Bebeto, Kaka, la fel cum nu se pot baza pe amintirea aurului exploatat de portughezi sau pe ideea de bogații naturale. Trebuie sa se apuce de treaba, sa se pregateasca fizic și psihic, in fotbal, in economie, in programe sociale, in proiecte de infrastructura. Imaginea și carisma nu mai sunt de ajuns pentru a juca in liga celor mari.