Usurinta si responsabilitatea de a lucra cu copiii

Sa lucrezi cu copiii e o mare bucurie, dar si o uriasa responsabilitate. Si-ti trebuie multa rabdare. Toate aceste impliniri si calitati le regasim la Mona Serbanescu, initiatoarea si conducatoarea gradinitei Arc-en-ciel si a scolii Anastasia Popescu.

O casa cu o curte mare, in care troneaza un cires. Undeva, in vecinatatea rondului de la Oborul vechi, langa Pache Protopopescu. Ma asteptati doar cateva minute? Imi cer scuze, rasuna glasul Monei Serbanescu. De fapt, ajunsesem eu mai devreme la unul dintre sediile gradinitei Arc-en-ciel, la intalnirea cu doamna care a infiintat-o. O femeie energica, dar navigand intre limitele atat de rare azi ale bunului-simt, rabdarii si optimismului tonic. Aceasta a fost marea mea sansa. Firea aceasta data de la Dumnezeu, ce-mi permite ca, si dupa o zi grea, , in urmatoarea sa fiu perfect remontata, avea sa-mi spuna mai tarziu Mona Serbanescu.

Deocamdata, ma uit prin incaperile pe peretii carora se afla icoane si desene ale copiilor. Am luat Marele Trofeu anul acesta, cu copiii din clasa a III-a ai scolii, imi explica in clipa in care apare. Inteleg ca e vorba de un mare concurs international, organizat in Franta de Veolia Environnement. Peste 40.000 de copii din 30 de tari, cu varste cuprinse intre 8 si 11 ani, au avut de reprezentat tema ii”Masti in jurul lumii – povesti de viata intre om si naturaii”. Pamantul, asa cum l-au vazut micii artisti, vorbeste prin intermediul unei masti, simbol al belsugului, despre salvarea Planetei datorita cuvantului magic Impreunaii”, rostit de mai toate popoarele care locuiesc pe suprafata ei. Telefoane. Mona Serbanescu nu pridideste a povesti cuiva detaliile succesului si ale vizitei la Paris pe care doi dintre elevii clasei castigatoare o au de facut.

Indragostita de trecut Apoi vorbim. Nascuta in Bucuresti, prin zona 1 Mai-Domenii. In copilarie, n-am avut , la bunici, cum aveau alte colege. Dar am inlocuit-o, plecand la mare an de an. E indragostita inca de fiecare colt de strada, de fiecare copac, de fiecare floare din memoria ei nostalgica. Am avut posibilitatea de a trai in strainatate. Dar am rezistat tentatiei. M-a impiedicat gandul ca nu voi mai vedea nu stiu ce loc, nu stiu ce tei, nu stiu ce alee din Herastrau, unde invatam cand era cald in scoala. A avut sansa unor profesori la standarde educationale inalte, care au fost esentiale pentru propriul drum in viata. Visuri? O priveam fascinata pe profesoara de matematica… batea cu inelul in catedra sa se faca liniste. Si ma gandeam: . A absolvit Facultatea de Filologie, sectia franceza-romana. L-a prins ca profesor chiar si pe marele George Calinescu.

Pionierat

In 1986 deschide… o gradinita de limbi straine particulara, pe Calea Mosilor. Aproape o nebunie pe vremea aceea, dar pana la urma a fost tolerata. Mult timp am fost singura. Eram si directoare, si administrator, si educator si supraveghetor. Nu stiam multe despre educatia copiilor prescolari, dar o aveam ca exemplu chiar pe fetita mea, Andreea.

Proiectul a durat pana in 1991, apoi, tre ani mai tarziu, avea sa prinda viata ideea gradinitei Arc-en-ciel. In primul an a venit sa predea aici profesoara de teologie Anastasia Popescu, desi avea 85 de ani. Din pacate, dupa doar un an, cea supranumita Mama Sica avea sa moara, dar dupa ce scrisese, in colaborare cu Razvan Bucuroiu, o carte esentiala pentru toti dascalii: . In 1995 se deschide si scoala primara particulara Anastasia Popescu, botezata astfel in memoria neuitatei profesoare de teologie si aparatoare a romanismului. Ce e special in aceste institutii? Aproape totul. In gradinita sunt aplicate cele mai moderne solutii pedagogice de invatare a limbilor straine (se invata chiar trei limbi incepand de la varsta de 3 ani), clasele sunt personalizate, copiii sunt impartiti pe grupe de varsta ce lucreaza sub indrumarea a 12 cadre didactice (profesori specializati, nu educatori) si pot invata de la desen la jocuri de sah sau Go, de la informatica la muzica, de la gimnastica si educatie ecologica la teatru de papusi si origami.

Au la dispozitie o cuprinzatoare biblioteca, enciclopedii, dar si calculatoare, pianina, colectii de CD-uri si casete cu muzica exclusiv clasica. Mai departe, la scoala Anastasia Popescu, unde ajung majoritatea celor trecuti prin gradinita de aici, elevii au parte de intreaga programa scolara nationala, imbogatita insa de studiul celor 3 limbi straine: franceza, engleza, germana, precum si de atelierele si cluburile conturate inca din gradinita: desen-pictura-ceramica, muzica intrumentala si corala, teatru, jurnalism, atletism, dans sportiv, balet, aikido. Iar pentru toate acestea, scoala organizeaza periodic si concursuri si festivaluri nationale si internationale, expozitii si spectacole in care sunt valorizate abilitatile copiilor. In plus, exista si asa-numitul program after-school, in care elevii isi pot face temele. Noi le spunem , ele desfasurandu-se sub indrumarea aceluiasi profesor care le-a predat si la ore, acesta stiind cel mai bine capacitatile sau problemele fiecarui elev.

O clasa, un nume de Brancovean

La ora actuala, exista si un parteneriat cu Scoala nr. 85, in cadrul careia sunt clase cu programe specifice celor de la Anastasia Popescu pentru elevi pana in clasa a VIII-a. Observ ca fiecare clasa poarta cate un nume, de exemplu cea invingatoare la concursul din Franta fiind Printul Stefan. Am vrut sa nu le spunem, clasic si plictisitor, tot A, B sau C. Si am ales sa le botez cu prenumele copiilor domnitorului-martir Constantin Brancoveanu, ca un model de inspiratie intr-o lume din ce in ce mai lipsita de modele adevarate. Asa ca ele se numesc dupa printii Stefan, Matei, Radu, Constantin. Andreea, fiica directoarei, vine si imi lasa un CD cu poze.