Alex Scarrow: „Ideile sunt valuta forte in afacerea cu scrisul”

Nascut la 14 februarie 1966 in Hertfordshire, britanicul Alex Scarrow a publicat o serie de romane de succes precum A Thousand Suns (2006), Last Light (2007, romanul a fost recenzat si a aparut in romaneste cu titlul Crepuscul, editura Kartas, 2009), October Skies (2008), Afterlight (2010, o urmare a romanului Last Light) si sase romane in seria science fiction pentru tineret Time Riders (2010-2012). Este casatorit si are un fiu. Fratele sau, Simon Scarrow, este la rindul sau un romancier de succes.

Cel mai recent roman al sau este thrillerul istoric The Candle Man, lansat in urma cu doua zile. Cu aceasta ocazie, Alex Scarrow a avut amabilitatea de a-mi raspunde, in exclusivitate, la citeva intrebari.

Ce citea tinarul Alex Scarrow? Cine iti sint modelele in literatura si ce mai citesti acum?

Alex Scarrow: Cind eram mai tinar citeam enorm de mult Stephen King. Acum n-as putea sa citesc una dupa alta cartile aceluiasi autor, asa cum faceam pe-atunci, dar King imi place in continuare. De la el am invatat ca, daca ideea e cea care-l determina pe un cititor sa se simta atras de o carte, personajele sint cele care-l determina sa intoarca paginile pina la sfirsitul acesteia.

Stiu ca te-ai ocupat de muzica inainte de a te apuca de scris, devenind unul dintre cei mai de succes autori de thrillere. Ce anume a determinat aceasta schimbare?

AS: De fapt, lucrurile s-au petrecut cam asa: am esuat lamentabil in incercarea de a deveni un rockstar si am fost nevoit sa-mi gasesc o slujba, caci aveam facturi de platit, ca toata lumea. Prin urmare, mi-am gasit o slujba in domeniul jocurilor pe computer, domeniu in care am lucrat vreme de aproape un deceniu. M-am lasat pagubas fiindca ajunsesem sa urasc ceea ce faceam. Cu timpul, echipele de dezvoltare a jocurilor devenisera tot mai numeroase, jocurile erau intotdeauna urmari ale altor jocuri de succes, fie ele cu impuscaturi, urmariri sau fotbal. Infiorator de plictisitor. Asa ca am inceput sa scriu, mi-a placut si m-am tinut de asta.

Spune-ne cite ceva despre seria SF pentru tineret la care lucrezi, Time Riders. Cea de-a sasea carte va aparea in august anul acesta. E mai greu sa te adresezi unui public mai tinar?

AS: Nu, dimpotriva! E mult mai distractiv chiar! Publicul tinar, adolescentii mai ales, au mai multa imaginatie si sint mai deschisi la ideile noi decit publicul adult. Sa ma explic: daca scrii, de pilda, literatura politista, adultii se asteapta sa respecti anumite reguli, anumite conventii ale genului. Asadar, n-ar primi cu bratele deschise ideea ta, a autorului, de a introduce in actiune nitica magie, sa zicem, sau calatorii temporale. Cei tineri insa primesc cu bratele deschise astfel de hibridizari ale genurilor, sau cartile de un anumit gen care nu respecta conventiile.

Fratele tau este, la rindul lui, un romancier de succes. Mi-amintesc ca la un moment dat, intr-unul dintre romanele seriei Time Riders (The Gates of Rome, daca mi-aduc bine aminte), doi dintre protagonistii fratelui tau au parte de o aparitie episodica. Aveti planuri pentru o colaborare in viitor?

AS: Discutam de mai multa vreme cu Simon citeva proiecte, dar deocamdata sintem amindoi atit de acaparati de ducerea la bun sfirsit a proiectelor pe care am semnat deja contracte de publicare, incit n-am gasit timpul necesar pentru a concretiza nimic din ce-am discutat.

Cel mai recent roman al tau, The Candle Man, se ocupa de un personaj care apare mereu in literatura de suspans si chiar horror din intreaga lume, Jack Spintecatorul. Vom avea parte in aceasta carte de o ipoteza noua? Ne vom apropia de dezlegarea misterului?

AS: Cred ca da. De aceasta data, cititorul va avea posibilitatea sa vada crimele din Whitechapel din perspectiva ucigasului. Misterul nu este, asadar, la fel ca in alte cazuri, identitatea lui Jack Spintecatorul, ci motivatia crimelor sale. Un lucru stiu sigur: mi-a facut foarte multa placere sa scriu cartea asta, desi, pe alocuri, e foarte intunecata si, de ce sa nu recunosc, chiar perversa.

Povestea din The Candle Man incepe la bordul Titanicului, in vreme ce acesta incepe sa se scufunde. A fost o decizie constienta – determinata de aniversarea tragediei adica – sau e doar o coincidenta?

AS: Povestea Titanicului e incredibila si m-a fascinat dintotdeauna. Cum ar fi sa incerci sa vinzi povestea asta: un vapor considerat „de nescufundat” se loveste de un aisberg si se duce la fund inca de la prima calatorie? Nimeni n-ar fi dispus sa creada asa ceva! Toti ar exclama: „Ei, haide… Iti bati joc de mine?”… Sa-ti mai spun ceva: mi-a placut foarte mult filmul lui Cameron. Sint convins ca e cel mai bun film al sau, mai bun chiar decit filmele-i SF devenite clasice. A, sa nu uit! Am un indiciu pentru fanii seriei Time Riders, care s-ar putea sa aiba o surpriza, sa recunoasca un personaj ce le e drag in fundalul povestii din The Candle Man. Ia sa vedem, ghiciti despre cine ar putea fi vorba?

Last Light si Afterlight au fost segmentele unei povesti post-apocaliptice, o tema SF clasica. Cu The Candle Man te-ai intors, ca sa zic asa, la prima ta iubire, thrillerul de inspiratie istorica. Ce va urma?

AS: In prezent ma joc cu niste idei, dar deocamdata buzele-mi sint pecetluite in privinta acestora. Ideile sint valuta forte in afacerea asta cu scrisul. Asa ca am sa va cer iertare, dar n-am de gind sa raspund concret la aceasta intrebare.

Un ultim cuvint pentru cititorii tai din Romania?

AS: Daca cititi acest interviu in limba engleza, va felicit. Inseamna ca engleza voastra e net superioara romanei pe care o stiu eu. Cele bune si va multumesc ca ma cititi!