Intr-un colt linistit al unui pub de familie, in spatele unui stadion din Blackburn, Marea Britanie, Joe Robinson se uita la halba lui. El spune ca este nervos de doua luni, incapabil sa doarma mai mult de doua-trei ore pe noapte. Fostul soldat britanic de 22 de ani s-a intors in urma cu doua luni din Siria, unde a luptat ca civil alaturi de fortele kurde impotriva Statului Islamic in una dintre cele mai sangeroase perioade ale razboiului civil. De cand s-a intors la Blackburn – fara bani, fara loc de munca si fara adapost – si-a dat seama cat de greu este sa se adapteze la viata civila.
„Cand mergi [intr-o zona de razboi] cu Fortele Armate, ei te platesc, iti ofera mult sprijin, ai sansa de a te odihni si lucruri de genul acesta”, explica el. „Cand m-am intors, cheltuisem toti banii pe care ii aveam sa ajung acolo, mi-am renuntat la slujba pentru a pleca in Siria. Nu am unde locui. M-am intors fara nimic, fara sprijin si cu cine sa vorbesc”, continua el.
Saptamana trecuta, Robinson a contactat organizatia de sanatate mintala a veteranilor Combat Stress, la sfatul mamei si al iubitei sale. Acum si-a gasit un post intr-un departament de vanzari pentru a scapa de necazuri si doarme acasa la un prieten pana isi gaseste un alt loc. Lucrurile incep sa arate in sus.
Robinson nu poate parasi tara. S-a intors in Marea Britanie pe 28 noiembrie, avand nevoie de o „odihna” dupa cinci luni de lupta cu putina protectie, pusti AK47 vechi si tactici de lupta la nivel scazut. Cand a ajuns pe aeroportul din Manchester, politistii anti-terorism l-au arestat, i-au confiscat pasaportul si l-au interogat timp de zece ore, spune el. El ramane eliberat conditionat pana in martie.
A doua zi dupa atacul terorist de pe o plaja din Tunis din iunie anul trecut si-a parasit slujba pentru a merge la lupta in Siria. I-a spus sefului sau doar ca pleaca in strainatate. In ultimele 12 luni, in urma uciderii lucratorului umanitar de la Salford Alan Henning, acesta a devenit din ce in ce mai furios atat pentru propaganda vicioasa a Statului Islamic, cat si pentru ceea ce a vazut ca fiind inactiunea Regatului Unit in Siria.
„Guvernul nostru nu facea nimic. Acesta este motivul pentru care am mers”, spune el. „Toata lumea stie ce s-a intamplat si guvernul nostru nu a facut nimic in acest sens. M-am gandit: daca ei nu vor face nimic, o voi face. Am pregatirea, asa ca de ce sa nu o folosesc pentru a ajuta oamenii?” explica el.
„Trebuia sa ma urc in masina, nu stiam unde ma duc”
Viata lui in Blackburn era deja agitata inainte. Intr-o noapte, s-a batut, a lovit un barbat si si-a rupt maxilarul in doua locuri. A fost prins dupa ce si-a cerut scuze victimei pe Facebook si a fost condamnat la munca in folosul comunitatii. Dar inainte de a o finaliza complet (acum aproape ca a terminat-o, clarifica el) a plecat in Siria.
El i-a spus mamei sale ca va merge in Franta pentru a incerca sa intre in Legiunea Straina Franceza – a incercat fara succes dupa ce parasise armata britanica in urma cu doi ani – si a inceput sa caute modalitati de a intra in Siria. Robinson l-a contactat pe Jordan Matson, un fost ofiter militar american si unul dintre cei mai faimosi occidentali care lupta impotriva ISIS, prin intermediul Facebook. Matson l-a pus in legatura cu Rojava Lions, o unitate kurda care gazduieste multi militanti straini, inclusiv britanici.
Cateva zile mai tarziu, a zburat din Manchester in Germania, unde si-a rezervat un zbor separat catre Suleimaniya, in Kurdistanul irakian. La sosire, a sunat un intermediar si i-a transmis telefonul unui sofer de taxi care astepta in fata terminalului aeroportului. Acest lucru l-a dus intr-un loc sigur.
„Trebuia sa ma urc in masina, habar n-aveam incotro ma indrept. Din cate stiam, urma sa ajung intr-o salopeta portocalie si sa mi se taie capul”, isi aminteste el. Cand a ajuns la adapost, un motel aflat la aproximativ 20 de minute de mers cu masina, a fost usurat sa vada patru americani. In acel moment i-a spus mamei sale unde se afla si ce planuia sa faca. „Am avut inima zdrobita. Iti poti imagina, nu?” spune el privind in jos, stanjenit.
A doua zi, Robinson si americanii au calatorit cu grupul de militie kurda YPG, sau Unitatile de protectie a poporului, in muntii irakieni care se invecineaza cu Turcia si Siria, inainte de a trece peste granita. El spune ca a intalnit acolo occidentali care au suferit rani devastatoare din cauza dispozitivelor explozive improvizate, dar abia in prima saptamana petrecuta pe teren in Siria a asistat la intreaga amploare a razboiului.
Robinson a fost unul dintre militienii YPG care au luptat in Batalia de la Sarrin, in care au luat orasul de nord de la fanaticii ISIS, care l-au folosit ca punct de lansare pentru atacurile asupra Kobane. El spune ca grupul sau a preluat o scoala din centrul orasului Sarrin pe care ISIS a transformat-o intr-un tribunal sharia unde tineau sclavi sexuali.
„In primele trei zile in care am fost acolo, ne-au trimis un val de 23 de atacatori sinucigasi”, spune el. „Am incercat sa-i ocolim si s-au facut bucati. Era destul de nemilos. Cand si-au dat seama ca nu ne pot ataca cu atentate sinucigase, au inceput sa atace civili. Atunci au venit victimele civile la porti”, continua el.
Imaginea unui anumit grup de victime arde in memoria lui. Un tata si copiii sai mici au fost adusi la poarta scolii cu rani terifiante. Tatal, spune el, a calcat pe o capcana in timp ce fugea din oras si si-a pierdut piciorul drept. Fiul sau si-a pierdut ambele brate si fiica lui, piciorul drept si bratul drept. Robinson i-a tratat pe toti. Nu conteaza daca au supravietuit.
In primul sau interviu pentru ziar de la intoarcerea din Siria, este clar ca Robinson este profund afectat de ceea ce a fost martor. Fostul infanterist, care a luptat in Afganistan in 2012, vorbeste entuziasmat despre situatia poporului kurd – in special a celor capturati recent intr-o operatiune militara turca in regiunile lor kurde – despre care admite ca nu stia nimic inainte de a pleca in Siria.
Robinson crede ca Turcia ar trebui expulzata din NATO. El sustine ca a vazut soldati turci dand arme si munitii luptatorilor ISIS in Yarabulus, un oras sirian de langa granita cu Turcia, in august. Aceasta acuzatie este aproape imposibil de verificat si Turcia ar nega-o.
De la intoarcerea sa, a fost tratat ca un erou in orasul sau natal, Accrington, din Lancashire. „Nu vreau atentia, nu-mi place atentia. Vreau ca oamenii sa fie constienti de ceea ce se intampla”, spune el. „Multi oameni te vad ca acea persoana curajoasa, dar eu nu vad asa. Nu cred ca este curajos. Eram total ingrozit de ceea ce se intampla”, marturiseste el.
Acum vrea sa se intoarca la un fel de viata normala: „Sa treaca de la acea situatie la a reveni in viata civila… Sper ca totul incepe sa se imbunatateasca.” M-as intoarce in Siria? „Nu am voie sa raspund la asta”, spune el zambind.
