Cat de privatizabila este Posta Romana?

Pentru cea mai mare companie ca numar de angajati dar si una dintre cele mai „capusate”, statul roman nu mai are cum sa fie un proprietar de incredere. Compania Nationala Posta Romana (CNPR) prezinta interes pentru investitori mai ales pentru ca are cea mai extinsa infrastructura. Atractivitatea pe termen scurt e data si de existenta unui client sigur, Ministerul Muncii, pe partea cu plata pensiilor. Punctele slabe ale companiei pentru investitori sunt fondurile mari necesare pentru modernizare si adaptarea companiei la piata actuala.

Daca privatizarea Oltchim nu vine insotita cu o cerere clara pentru produsele companiei, cu totul alta e situatia in cazul unor giganti de stat precum CFR Marfa sau CNPR. Privatizarea acestora din urma are la baza cererea actuala si potentiala pentru produsele si serviciile lor. In plus, managementul clientelar prezent la toate companiile de stat poate avea un singur leac: privatizarea.

La fel de adevarat este si ca pregatirea acestui proces se poate face prost, asa cum s-a mai intamplat in cazul altor companii de stat. Este de altfel unul dintre motivele pentru care cuvantul privatizare a capatat in ultima vreme conotatii negative. Acest lucru s-a intamplat insa tocmai pentru faptul ca nu au fost bine pregatite. Iar asta poate sa inceapa cu stabilirea unui pret onest, care sa tina cont atat de lipsurile cat si de atuu-rile companiei.

Ordin de la UE

In anii ’90 a inceput in Europa un proces treptat dar generalizat de liberalizare atat pe piata energiei cat si pe piata serviciilor. Monopolurile de stat se destrama de atunci incet-incet. Chiar daca privatizarile locale nu sunt privite mereu cu ochi buni de populatie, in prezent una dintre cele mai frecvente nemultumiri este aceea legata de plata salariilor si a pensiilor, ca urmare a bugetului redus.

Putini se intreaba insa cu cat mai greu ar fi platite salariile si pensiile daca am fi sustinut si in prezent prin subventii enorme de la buget colosii industriali care au fost privatizati in anii din urma. Drept urmare, pentru descarcarea bugetelor de stat de povara acestor subventii care deseori duceau doar la pierderi enorme, s-a trecut la privatizari. Serviciile postale insa au fost lasate mai la urma in privinta liberalizarii si a privatizarilor.

Abia in 2006, Comisia Europeana si-a prezentat intentiile de eliminare a monopolurilor postale nationale, planurile fiind atunci ca eliminarea sa aiba loc pana in anul 2009. Lucrurile insa au fost tergiversate, ca urmare a opozitiei constante a tarilor din partea de sud in special. Dupa inceperea procesului de liberalizare semnalizata odata cu publicarea de Comisia Europeana a Cartilor Verzi si Alba legate de liberalizarea serviciilor postale si dupa negocieri, in ianuarie 2008 a fost adoptata a treia Directiva privind deschiderea pietelor serviciilor postale in UE-27.

Unul dintre motivele pentru care, pe plan european, serviciile postale au fost lasate la urma poate fi si acela ca, in multe tari, se considera ca afacerile mergeau bine in paralel cu concurenta privata, fara prea mult sprijin de la stat. In tari precum Franta, Republica Ceha, Polonia, Ungaria, aceste afaceri sunt considerate viabile inca si in prezent, chiar daca sunt de stat. Si asta macar in sensul ca nu reprezinta nicidecum o mare povara pentru buget. Chiar daca acesta nu este un criteriu pentru a califica o afacere drept buna sau nu, administratiile respectivelor tari aleg sa pastreze macar partial caracterul social al acestor servicii.

Nu e cazul insa in Romania, unde pierderile s-au inmultit enorm din anul 2005 pana in prezent. Si toate acestea in timp ce Postele vecine se laudau cu afaceri si profituri mari, dar si cu modernizarea infrastructurii. Drept urmare, ca o continuare a presiunilor UE, statul s-a pregatit in prima instanta sa scoata la vanzare un pachet minoritar de actiuni. Vazand ca nimeni nu se arata interesat sa bage bani intr-o companie deocamdata paguboasa si fara sa aiba niciun control in redresare, pachetul scos la vanzare este acum de 51%.

Atu-urile Postei

Un lucru e clar: daca CNPR nu ar avea potential de a face profit, niciun investitor serios nu s-ar arata interesat. Or, investitorii si-au aratat deja interesul. Dan Nica, ministrul Comunicatiilor vorbea chiar de un numar mare de investitori, in jur de zece, dintre care unii listati la bursa. Ce atuu-ri are insa Posta?

„Reteaua de oficii postale (asset important in comertul online), capacitatea de transport, poate chiar si numarul de angajati” sunt printre avantajele competitive cu care un manager bun al Postei ar putea sa o aduca pe profit, considera Octavian Badescu, secretar general al Asociatiei Operatorilor de Curierat din Romania (AOCR). Unele dintre aceste potentiale atu-uri pot fi intoarse impotriva societatii, cum se intampla de fapt in momentul de fata. “Exista un personal excedentar pe anumite zone si poate chiar si pe ansamblu, mai ales in raport cu veniturile actuale”, precizeaza Octavian Badescu.

Pe langa Ministerul Muncii, client sigur pentru care nu mai trebuie costuri de marketing ca sa-l atraga, Posta mai are si alte avantaje. “Posta Romana are cea mai extinsa infrastructura si are acces la sistemul de transport feroviar, nu vad cum ar putea sa nu creasca, daca are un bun management. Pe langa aceste avantaje, organizatia are puterea sa gestioneze peste 400 de milioane de expeditii anual”, a declarat Mihai Plesea, director de marketing la OTTO Curier.

Accesul prin capilaritatea dezvoltata a retelei la persoanele fizice poate fi intr-o anumita masura un avantaj. Asta daca livrarile nu se limiteaza doar la pensiile trimise in spatiul rural ci si la alte tipuri de servicii care ar putea fi implementate.

In Romania, populatia este in mica masura bancarizata. Situatia ar putea dura pe termen lung. Avantajul Postei aici este ca lucreaza foarte mult cu persoane fizice.

O neclaritate ramane aceea a profitabilitatii serviciului universal, care se poate transforma intr-un atuu, dar mai ales cu ajutorul statului. “Ceea ce este aproape sigur este ca Posta Romaana va continua sa asigure serviciul universal iar eventualele pierderi financiare ce deriva din aceasta obligatie vor fi compensate, dar conditiile in care se va face acest lucru vor fi stabilite de catre Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii (ANCOM)”, sustine Dan Rosu, director de dezvoltare Total Post.

Lipsuri

La acest capitol, spatiul dedicat din revista este mult prea mic. Le vom schita doar, trecand peste pierderile acumulate de-a lungul timpului (400 milioane de lei doar in trei ani) dar si peste faptul ca in ultimii ani, numarul mare al contractelor „cadou”, fara licitatii au ajuns la… DNA. Ne vom limita doar la care este acum calitatea obiectului supus privatizarii, mai ales prin prisma investitiilor care trebuie facute.

Una dintre justificarile pierderilor a fost migrarea clientilor pe on-line, sustineau de curand reprezentantii operatorului. Falsa justificare. Nu e clar deloc ce anume a impiedicat compania sa se adapteze nevoilor clientilor. Asta in conditiile in care companiile private care concureaza cu operatorul de stat pe segmentul de livrari colete isi creeaza servicii noi si moderne, adaptate. Timp in care Posta nu a reusit sa-si modernizeze decat 200 din cele 6.000 de oficii.

De servicii ce sa mai vorbim… De ce la Posta nu se poate face plata prin SMS pentru colete, ca sa dam doar un exemplu pus deja in practica de companii de curierat moderne? Investitiile in modernizare sunt infime.

Compania de stat are o profitabilitate extrem de redusa per angajat comparativ cu firmele de curierat. “Pretul unei privatizari mai este influentat nu doar de situatia financiara, ci si de investitiile necesare, de ce reforme sunt necesare, de calitatea managementului, de calitatea resurselor umane in general, mai ales ca vorbim de o firma din sectorul serviciilor. Este nevoie de mult training acolo”, adauga fondatorul Badescu, care este si fondatorul Sameday Courier. Tot acesta constata ca daca in cazul firmelor de curierat, ponderea cheltuielilor cu personalul este de circa 40%, in cazul Postei, aceasta pondere este de doua ori mai mare.

In plus, personalul care face munca de teren in cazul Postei, una dintre activitatile de baza ale institutiei, reprezinta doar a treia parte din totalul personalului. Problema este insa ca un investitor trebuie sa ia in calcul pericolul unei rezistente la schimbare din partea fortei de munca angajate, lucru care nu exclude grevele.

Se mai trimit scrisori? „Cu volume de 10 ori mai mici decat media europeana, Romania este pe penultimul loc in Europa la traficul de scrisori pe cap de locuitor, piata locala fiind estimata la aproximativ 450 milioane de scrisori in 2012. O explicatie pentru aceste diferente ar putea fi faptul ca traficul institutional este scazut”, spune directorul de la Total Post. Situatia nu este valabila insa doar pentru scrisori. Si in cazul altor printuri situatia este schimbatoare.

„E foarte probabil ca in cinci ani sa existe mai putine facturi printate sau reclama pe print, unele dintre produsele care fac parte din categoria care va fi lasata la liber de actualul monopol al Postei”, atentioneaza Badescu.

Ramane de vazut cati investitori seriosi se vor inghesui sa cumpere 51% din CNPR. Ar fi bine poate ca numarul acestora sa fie la fel de mare precum al oamenilor care, in absenta unor servicii moderne de plati, stau la coada la Posta.