In 2012 s-a descoperit ca lucrarea catalogata cu numarul 504 in Muzeul National Prado era de fapt o copie a Mona Lisei care a iesit din acelasi atelier cu originalul, pictata de unul dintre elevii lui Leonardo da Vinci si supravegheata de Leonardo da Vinci insusi.
Dupa zarva initiala, care nu a fost putina, investigatiile ne-au permis sa stim cum functiona atelierul lui Da Vinci si sa atribuie aceluiasi autor copia Santa Ana pastrata in Muzeul Hammer din Los Angeles si versiunea Ganay a Salvator Mundi. Acum, o expozitie de la El Prado examineaza pentru prima data in Spania practicile de invatare si productie ale atelierului lui Da Vinci.
Copii fata in fata
„La Gioconda del Prado”, asa cum este cunoscuta acum in mod obisnuit, nu este „o copie obisnuita”, ci „face parte din echipamentul de predare si productie al studioului lui Da Vinci”, explica Ana Gonzalez Mozo, cercetator la Muzeul Prado si care a purtat greutatea studierii operei galeriei de arta din Madrid inca de la descoperirea acesteia.
Atelierul lui Leonardo Da Vinci, explica el, a fost enorm si format din numerosi artisti, un „roi de studenti si discipoli”, conform marturiilor vremii, care fluturau in jurul artistului in timp ce acesta picta.
Da Vinci nu a lucrat singur: studioul sau era un mare atelier de artisti si ucenici, un roi de studenti si discipoli
In aceasta expozitie puteti vedea lucrari ale celor mai buni elevi ai sai si doua dintre cele mai cunoscute copii ale picturilor sale: cele ale enigmaticei Mona Lisa si controversatul Salvator Mundi.
Studentul remarcabil (si anonim)
Ceea ce nu s-a cunoscut, dezvaluie cercetatorii, este numele autorului copiei Giocondei pe care o comoara Prado. Se stie, insa, ca este acelasi cu cel al Salvator Mundi dintr-o colectie privata care se afla si ea in expozitie si care seamana uimitoare cu celebra si controversata lucrare vanduta la New York cu 450 de milioane de dolari lui Abu. Dhabi.
Pictorul ambelor lucrari trebuie sa fi fost o persoana „foarte apropiata” lui Da Vinci conform datelor furnizate de Gioconda din Madrid.
Pe langa lucrari, expozitia include diferite materiale grafice si reflectografii in infrarosu care ajuta la ilustrarea ideilor maestrului, a modului in care discipolii sai le-au asimilat si care au fost practicile pe care le-au urmat pentru executia lucrarilor.
De fapt, razele X ale piesei de la Madrid dezvaluie mai multe modificari similare lucrarii originale. Dupa toate probabilitatile au fost pictate in acelasi timp, asa ca totul indica faptul ca a fost o persoana „care a petrecut mult timp cu maestrul”, potrivit expertului.
Cand copierea nu era inselaciune
Expozitia serveste si la analizarea valorii exemplarelor in Renastere, departe de nuanta peiorativa pe care o au in prezent, potrivit expertilor.
„Uneori erau mai apreciate decat lucrarile originale in sine”, a argumentat Miguel Falomir, directorul Prado si seful Departamentului de Pictura Italiana Renasterii la momentul in care Gioconda a fost descoperita in muzeul din Madrid, dupa ce a indepartat un fundal negru care a adaugat peste. timp.
Lucrarea, care se afla in muzeu inca de la infiintare, ca parte a colectiilor regale, a fost intotdeauna expusa in galerie, ceea ce da o idee despre calitatea tehnicii sale.
Metoda prin care elevii lui Leonardo au invatat sa picteze a fost prin copiere, dar nu in sensul inteles acum, incercand sa faca o imagine identica, ci cautand in schimb sa imite modul in care fusesera rezolvate volumele fara a pierde stilul fiecaruia.
Leonardo, un profesor grozav
Cercetarile din ultimii ani au ajutat, de asemenea, sa dezvaluie cum era Leonardo Da Vinci in rolul sau de profesor. S-a descoperit, de exemplu, ca copiile facute de discipolii sai in atelier nu erau doar ale picturilor la care lucra insusi artistul, ci si ale desenelor animate -desene finale- sau chiar idei nedezvoltate.
Insusi Da Vinci, uneori si conform marturiilor vremii, „a suferit din cauza pensulei” asa ca le-a cerut discipolilor sa picteze tablouri pe care le-a retusat ulterior
Acesta din urma este cazul Ledei, un tablou frumos de la Galleria Borghese care a fost inclus in expozitie, tot de un artist necunoscut, si care este realizat dintr-un desen foarte elementar al artistului.
Uneori este de asemenea probabil ca insusi Da Vinci sa fi fost promotorul unor picturi ale discipolilor sai, conform tuturor studiilor.
Studiile aduna marturii ale vremii, cum ar fi cea care vorbeste despre geniul care uneori „sufera de perie” ; adica s-a prabusit si nu a putut picta. In unele cazuri, le-a cerut elevilor sa faca acest lucru.
Astfel, exista dovezi ale a cel putin doua lucrari realizate de discipolii sai ca artistul ar fi intervenit a posteriori, in ambele cazuri copii ale La Virgen del huso.
In cazul Giocondei del Prado are si modificari, dar in acest caz nu sunt realizate de mana lui Da Vinci ci de acelasi enigmatic pictor anonim. Ar fi fost o mare piatra de hotar sa-i recunosti amprenta, recunoaste Falomir, „dar nu am vazut-o atunci (in 2012) si nu am vazut-o acum”, conchide el.
