Istoria prostituției, „cea mai veche meserie din lume”

Prostitutia a fost clasificata eufemistic drept ,,cea mai veche profesie din lume”, deoarece este cunoscuta practic de cand exista inregistrari istorice de un fel si in practic toate societatile.

In al treilea mileniu i.Hr., in Babilon, toate femeile aveau obligatia, cel putin o data in viata lor, de a merge la sanctuarul din Militta (Afrodita greaca) pentru a face sex cu un strain in semn de ospitalitate, in schimb a unei plati simbolice. Acest rit isi are originea in zeita sumeriana a culturii Innana, zeita frumusetii si senzualitatii. Preotesele lor, care se consacrasera fecioare in slujba templului, au curviat cu cei care lasasera in templu o oferta economica zeitei. Exista numeroase referinte in Biblie la actele ,,abominabile” ale acestor preotete, canaanitii.

Divina iubitoare Innana / Ishtar este ocrotitorul prostituatelor si afacerilor extraconjugale, care, intamplator, nu aveau nicio conotatie speciala in Babilon, deoarece casatoria era un contract solemn care a perpetuat familia in calitate de castigator de paine si generator de avere. , dar in care nu s-a vorbit despre dragoste sau fidelitate iubitoare. Astfel, barbatilor li s-a permis sa-si ofere sotiilor drept garantie pentru un imprumut.

In Grecia clasica, prostitutia a fost practicata atat de femei, cat si de tineri. Termenul grecesc pentru prostitutie este porne, derivat din verbul pernemi (a vinde), care este derivat in sensul modern. Prostituatele aveau obligatia de a purta imbracaminte distinctiva si trebuiau sa plateasca impozite. In biserica aveau un loc rezervat si chiar, cand au murit, au fost inmormantati separati de restul.

Se crede ca in Atena antica s-a infiintat primul bordel, in secolul al VI-lea i.Hr., ca sediu de afaceri (un serviciu era echivalent cu salariul mediu zilnic).

In Imperiul Roman, prostitutia era comuna si existau nume diferite pentru femeile care practicau prostitutia in functie de statutul si specializarea lor. Quadrantariile au fost asa solicitate pentru incarcarea unui cadran (o pittance). Facatorii erau experti practicieni ai trupei, considerate actul cel mai degradant.

In Roma clasica, unele prostituate de sex masculin au asteptat in colturile bailor femeile care au solicitat serviciile. Conform ierarhiei romane de degradare sexuala, un barbat banuit ca a practicat cunnilingus pe o femeie s-a aplecat mai mult decat unul care a fost patruns de un alt barbat. I s-a impus statut juridic infam, la fel ca prostituatele, gladiatori si actorii, impiedicandu-l sa voteze si sa se reprezinte in instanta.

Egiptenii au fost primii care au interzis relatiile carnale cu femeile autohtone sau pelerinii domiciliati in temple si in alte locuri sacre ale vremii. In Egiptul antic, unele femei, nu intotdeauna prostituate, cunoscute sub numele de patruns, isi vopseau buzele o anumita culoare pentru a arata inclinatia lor pentru aceasta practica.

In cultura fenica, au aparut o serie de festivaluri sau ceremonii in cinstea celor doua divinitati ale iubirii. La aceste petreceri, femeile se bat reciproc tare pe corp, oferindu-si ulterior parul zeitei. Femeile care doreau sa-si pastreze parul, cu un dispret evident pentru modestia lor, au parasit templul si au mers intr-un fel de piata, unde numai ei aveau acces, pe langa straini. Li s-a cerut sa se predea de cate ori este necesar. Veniturile din acel comert carnal erau destinate achizitionarii de oferte pentru imaginile zeitei. De-a lungul timpului, a dobandit un sens comercial care s-a raspandit in toata Mediterana.

In secolul al IX-lea, Carlo Magno a dispus inchiderea tuturor unitatilor in care femeilor li s-a permis sa faca sex promiscu si a ordonat alungarea prostituatelor. Dar, avand in vedere marea coruptie, masurile legale au fost inofensive. In timpul cruciadelor, femeile libertine s-au imbracat ca barbati pentru a putea calatori cu armatele, oferindu-si astfel serviciile la amurg.

In Evul Mediu, recesiunea economica a determinat multe dame de companie sa se stabileasca in orasele mari, in general orasele universitare, datorita multor placeri ale studentilor de serviciile lor. A fost datoria directorilor sa se asigure ca studentii nu frecventau aceste domenii de femei, desi au avut putin succes. Prostituatele au venit si cu targuri de calatorie si mari festivaluri populare, cum ar fi carnavalul sau turneele.

In Spania Habsburgilor (secolul al XVI-lea), pentru ca o tanara sa intre intr-o mancebie sau intr-o casa publica de prostitutie, a trebuit sa dovedeasca cu documente in fata judecatorului din cartierul sau ca avea peste doisprezece ani, isi pierduse virginitatea. , fiind orfan sau fiind abandonat de familie, cu conditia ca familia sa nu fie nobila. Judecatorul a incercat sa-l descurajeze pe reclamant de incercarile lui intortocheate cu o discutie morala, iar daca acesta nu a convins-o, el i-a dat un document, autorizand-o sa exercite functia.

In epoca moderna, printre oamenii instariti si clasa nobila, obiceiul mesei ostentative a contribuit la raspandirea prostitutiei cu aparitii mai puritanice. In marile capitale, cum ar fi Roma sau Venetia, numarul curtenilor era astfel incat trebuia sa fie reglementat administrativ sub conducerea unei femei pe care o numeau ,,regina”, care era insarcinata cu aplicarea stricta a reglementarilor politiei.