Cand Israelul a declarat razboi impotriva Hamas in octombrie anul trecut, a fost unificat in casa si s-a bucurat de un sprijin larg din intreaga lume in urma unui atac fara precedent al gruparii militante islamice. Sase luni mai tarziu, Israelul se afla intr-un loc mult diferit: blocat in Gaza, divizat pe plan intern, izolat pe plan international si din ce in ce mai in dezacord cu cel mai apropiat aliat al sau. Riscul unui razboi regional mai larg ramane real.
In ciuda atacului militar aprig al Israelului, Hamas este inca in picioare, daca este slabit semnificativ. Ofensiva a impins Gaza intr-o criza umanitara, stramutand peste 80% din populatie si lasand peste 1 milion de oameni in pragul infometarii. Cu toate acestea, Israelul nu a prezentat o viziune postbelica acceptabila pentru partenerii sai, iar discutiile de incetare a focului raman in impas.
Iata sase concluzii din primele sase luni de razboi.
CAMPUL DE LUPTA IMPAS
Israelul a declarat razboi ca raspuns la atacul transfrontalier al Hamas din 7 octombrie, in care gruparea militanta a ucis 1.200 de persoane, majoritatea civili, si a rapit alte aproximativ 250 de persoane.
Premierul Benjamin Netanyahu si-a stabilit doua obiective: distrugerea Hamas si aducerea acasa a ostaticilor. In ciuda angajamentelor sale repetate de a obtine „victorie totala”, obiectivele sale raman evazive.
Dupa ce au cucerit constant cea mai mare parte a Gazei intr-o ofensiva puternica, trupele terestre israeliene se afla intr-un model de retinere marcat de mici operatiuni tactice si de incertitudinea daca armata va marsalui in orasul Rafah din sudul Gazei, ultimul bastion important al Hamas.
Netanyahu a promis in repetate randuri ca va invada Rafah, dar se confrunta cu o opozitie internationala larga, inclusiv din partea Statelor Unite, din cauza sutelor de mii de palestinieni stramutati care se adapostesc acolo. Netanyahu sustine ca are un plan de evacuare a civililor, dar nu este clar daca este gata sau i-ar satisface pe americani.
Chiar daca Israelul invadeaza Rafah, nu exista nicio garantie a succesului pe termen lung. Desi Hamas pare sa fi suferit pierderi grele, fortele sale au reusit sa se regrupeze in zonele abandonate de Israel.
In acelasi timp, Israelul nu a reusit sa opreasca atacurile zilnice cu care se confrunta pe frontul sau de nord din partea gruparii militante libaneze Hezbollah. Spre deosebire de Hamas, arsenalul mult mai mare al Hezbollah ramane intact, lasand in aer soarta a zeci de mii de civili dezradacinati de ambele parti ale granitei. Tensiunile au amenintat sa-l atraga pe sponsorul Hezbollah, Iranul, mai ales dupa ce un atac aerian pe scara larga atribuit Israelului a ucis doi generali iranieni in Siria vecina saptamana aceasta.
Izolarea in crestere
Israelul s-a bucurat de un sprijin international larg dupa masacrul din 7 octombrie, care a fost cel mai mortal atac impotriva evreilor de la Holocaust. Cu toate acestea, aceasta bunavointa a fost inlocuita de nerabdare si indignare, pe masura ce conditiile din Gaza se inrautatesc.
Peste 33.000 de palestinieni au fost ucisi in razboi, aproximativ doua treimi dintre ei femei si copii, potrivit oficialilor palestinieni din domeniul sanatatii al caror numar de decese nu face distinctie intre civili si luptatori. Oficialii de asistenta internationala spun ca aproximativ o treime din populatia Gaza se confrunta cu foametea catastrofala.
Exprimarile initiale de solidaritate din partea aliatilor Israelului au facut loc apelurilor pentru oprirea luptelor. Intre timp, tribunalul mondial al ONU, care analizeaza acuzatiile de genocid impotriva Israelului, a ordonat Israelului sa faca mai mult pentru a proteja civilii din Gaza.
Aceasta izolare parea sa atinga apogeul pe 25 martie, cand Consiliul de Securitate al ONU, din cauza obiectiilor israeliene, a adoptat o rezolutie prin care se cere o incetare imediata a focului. SUA au infuriat Israelul permitand ca rezolutia sa treaca.
Lucrurile s-au inrautatit pentru Israel de atunci, mai ales dupa uciderea a sapte lucratori umanitari in ceea ce spune ca a fost un atac aerian ratacit. Sase dintre victime au fost voluntari din tari aliate cu Israelul, care i-au antagonizat si revoltat pe presedintele american Joe Biden. Presupusul atac aerian israelian asupra unei ambasade a Iranului in Siria si eforturile lui Netanyahu de a inchide canalul arab prin satelit Al Jazeera i-au instrainat si mai mult pe aliati.
ISRAEL ESTE IMPARTIT
Dupa o perioada de unitate larga la inceputul razboiului, Israelul a revenit la sine divizat – cu liderul sau polarizant in centrul furtunii.
Protestele saptamanale impotriva guvernului au crescut si atrag mii de oameni. Ele sunt inradacinate in nemultumirile de lunga durata impotriva lui Netanyahu – de la aliantele sale politice cu partidele de extrema-dreapta si ultra-ortodoxe pana la procesul sau deschis pentru coruptie. Cu toate acestea, ei au obtinut o noua putere din esecul lui de a aduce acasa ostaticii. Aproximativ jumatate dintre ostatici au fost eliberati in timpul unei incetari a focului de o saptamana in noiembrie. Dar Israelul spune ca 134 raman in captivitate.
Israelul a declarat deja peste 30 de ostatici morti – si exista temeri larg raspandite ca numarul real este mai mare si va continua sa creasca cu cat sunt tinuti mai mult timp.
Situatia ostaticilor si strigatele angoase ale familiilor lor au rezonat profund in publicul israelian. Unele familii de ostatici s-au numarat printre zecile de mii de oameni care au iesit in strada saptamana aceasta, cerand guvernului sa demisioneze. A fost cea mai mare demonstratie antiguvernamentala de la inceputul razboiului.
NETANYAHU NU MERGE NICINDE
Popularitatea lui Netanyahu a scazut de la izbucnirea razboiului, multi tinandu-l responsabil pentru esecurile de informatii si securitate care au permis atacul din 7 octombrie. Cu toate acestea, el a respins apelurile de a demisiona sau de a lansa investigatii asupra a ceea ce a mers prost.
Netanyahu nu se confrunta cu nicio amenintare imediata la adresa guvernarii sale. Deocamdata, partenerii sai de coalitie, care se confrunta si cu pierderi probabile la urne, raman ferm in spatele lui.
In mod ironic, cea mai mare amenintare imediata pentru Netanyahu este legata doar periferic de razboi. Curtea Suprema a Israelului a ordonat oprirea unui sistem controversat de multa vreme de scutire a barbatilor ultraortodocsi de la serviciul militar obligatoriu.
Cu peste 600 de soldati ucisi din 7 octombrie, Netanyahu va avea o perioada dificila sa continue acest sistem. Dar daca incearca sa forteze oamenii religiosi sa intre in serviciul militar, ar putea pierde sprijinul partenerilor sai ultra-ortodocsi si ar putea fi fortat sa participe la alegeri anticipate.
„Netanyahu este incapabil sa simta rusine sau sa-si asume responsabilitatea”, a scris Anshel Pfeffer, editorialist la Haaretz si autor al unei biografii Netanyahu. „Nu are nicio intentie sa-si dea demisia de la sine.”
HAMAS NU MERGE NICINDE
Ofensiva israeliana a provocat distrugeri in masa in Gaza si a provocat pierderi grele Hamas. Israelul sustine ca a ucis aproximativ 13.000 de luptatori Hamas si a demontat capacitatile militare ale grupului in cea mai mare parte a Gazei.
Cu toate acestea, chiar daca aceste afirmatii sunt adevarate, Hamas este inca intact in Rafah, iar luptatorii sai s-au regrupat in zonele in care Israelul a declarat anterior victoria. Desi au existat mici manifestari de nemultumire publica fata de Hamas in Gaza, nu au existat semne publice de opozitie larga fata de grup.
Khalil Sayegh, un analist palestinian, a spus ca Hamas continua sa reapare si Israelul nu a lasat sa apara nicio alternativa.
„Cand luptati intr-un razboi de gherila, cred ca succesul sau esecul final este daca sunteti capabil sa supravietuiti”, a spus el. „Asadar, daca Hamas supravietuieste ca organism de conducere, atunci acesta va fi un succes”.
Michael Milshtein, un fost ofiter de informatii militare israeliene de rang inalt, care este acum expert in studii palestiniene la Universitatea din Tel Aviv, spune ca Israelul se confrunta cu doua optiuni neatragatoare: sa accepte un acord de ostatici si de incetare a focului care recunoaste ca Hamas a supravietuit sau intensifica campanie militara si cuceriti Gaza in speranta ca Hamas va fi in cele din urma distrus.
El a spus ca asteptarile ca abordarea actuala a armatei israeliene sa distruga Hamas sau sa-l forteze sa se predea reprezinta „o dorinta”.
FARA POLITICA POSTBELICA
Nu exista un consens pentru viitorul Gazei.
Netanyahu a prezentat o viziune vaga care cere un control deschis al Israelului asupra teritoriului, cu partenerii palestinieni locali din Gaza administrand afacerile de zi cu zi. Israelul spera ca reconstructia sa fie finantata de comunitatea internationala, inclusiv de statele bogate din Golful Arab.
Aceste planuri se confrunta insa cu viziunile promovate de SUA, de alti parteneri internationali si de palestinieni.
SUA au cerut reintoarcerea Autoritatii Palestiniene, recunoscuta international, pe care Hamas a indepartat-o din Gaza in 2007, si pentru reinnoirea eforturilor de a infiinta un stat palestinian independent in Cisiordania si Gaza. Autoritatea Palestiniana, cu sediul in Cisiordania ocupata de Israel, a numit recent un nou prim-ministru pentru a raspunde cererilor americane de reforma.
Netanyahu se opune statutului palestinian sau oricarui rol al AP. Intre timp, exista putin apetit in randul natiunilor donatoare de a contribui la reconstructie fara un consens politic. Emiratele Arabe Unite, de exemplu, spun ca nu vor finanta reconstructia fara o abordare viabila a doua state.
Ofer Shelah, un fost parlamentar, care este acum cercetator senior la Institutul Israel pentru Studii de Securitate Nationala, a spus ca succesele pe campul de lupta sunt „aproape lipsite de sens” fara o viziune diplomatica.
„Adevarata amenintare la adresa Hamas nu va fi tancurile sau avioanele de razboi israeliene. Este o alternativa la conducerea vietii in Gaza postbelica”, a spus el.