Citind noul roman al lui Will McIntosh am avut o revelatie: toate marile povesti de dragoste, toate relatiile complicate din literatura, desi raman un exercitiu artistic interesant, sunt in mare parte irelevante pentru lumea in care traim.
Ganditi-va numai la cum ar fi aratat povestea din Mandrie si prejudecata daca in universul lui Jane Austen ar fi existat celularul. Toate relatiile din aceasta carte (Elizabeth – Darcy, Jane – Bingley, Darcy – Georgiana sau Lidia – parinti) ar fi suferit modificari radicale cu efecte la fel de drastice asupra povestii in sine. Practic, Mandrie si prejudecata (in ciuda acestui fabulos jurnal video) nu ar fi putut exista in secolul XXI. Si aceasta constatare este valabila pentru toate marile povesti de dragoste fictionale. Ele raman la fel de fascinante, dar tin aproape in totalitate de istoria evolutie relatiei dintre oameni, iar aceasta fascinatie vine tocmai din disparitia lor.
Si cum ar putea fi altfel, cand un obiect deja aproape depasit, cum e celularul, a devenit un element esential al unei relatii? Mai puteti concepe acum sa nu puteti vorbi oricand cu persoanele iubite sau sa nu puteti sa le vedeti chiar daca acestea se afla la mii de kilometri distanta? Cum sa nu aiba aceasta posibilitate aproape supranaturala de comunicare influente profunde asupra tot ceea ce inseamna relatii interumane? Iar aceasta influenta a tehnologiei se vede peste tot, de la interactiunile dintre parteneri si pana la inceputurile unei relatiei. In zilele noastre, inainte de a face primul pas, cercetezi profilul persoanei de care esti interesant pe Facebook, vezi compatibilitatea dintre lecturile tale si ale ei pe Goodreads sau filmele preferate pe IMDB.
Apoi initiezi discutii pe Facebook sau WhatsApp care sunt lipsite aproape in totalitate de incarcatura sexuala si stanjeneala de care sunt dominate primele intalniri. Cum ar mai putea sa aiba vreo relevanta in aceasta lume „Doamna cu catelul” a lui Cehov, un minunat exemplu de maiestrie literara? Pana si o carte moderna ca Lovers Dictionary devine prea putin relevanta la nici un an de la aparitie!
Aici, la nivelul influentei tot mai mari pe care o are tehnologia asupra vietii noastre, este locul unde science-fiction-ul este de departe cea mai importanta modalitate de exprimare artistica. Si, pentru ca tehnologia devine pe zi ce trece o prezenta tot mai puternica in casa, la serviciu sau pe strada, SF-ul social, fiind singurul subgen literar care detine toate ustensilele, poate si trebuie sa exploreze aceste influente. Iar Love Minus Eighty este una dintre cele mai reusite reprezentante ale SF-ului social.
Cartea lui McIntosh se bazeaza pe povestirea „Bridesicle”, care a castigat in 2010 premiul Hugo si care a fost publicata la noi in volumul Nebula 2011, aparut la editura Trei. In lumea viitorului imaginata de McIntosh, asigurarile medicale pot da posibilitatea unei persoane decedate de a fi inghetata la „-80 de grade”, pentru a putea fi „reparata” si reinviata. Numai ca exista posibilitatea ca un anumit tip de asigurare sa nu „asigure” decat inghetarea unei persoane ale carei injurii depasesc nivelul asigurarii. Si astfel, s-a nascut programul “Bridesicle”, in care daca, anumite femei depasesc un punctaj de tinerete si frumusete, pot fi „dezghetate” partial pentru intalniri scurte cu domni extrem de bogati, in general aflati la varsta a 3-a si care vor de multe ori sa afle cat de depravate pot sa devina acestea in schimbul unei noi sanse la viata. Astfel, intalnirile se pot solda cu plata de catre acesti domni a „reinvierii”, cu conditia ca femeile „bridesicle” sa se casatoreasca cu ei.
Asta este tema centrala atat a povestirii, cat si a romanului. Numai ca, daca povestirea, (pe care va sfatuiesc sa o citiți inainte), asa cum era normal, nu se poate concentra decat pe aceasta tema, Love Minus Eighty se foloseste de criogenie pentru a explora tema mult mai ampla a efectelor tehnologiei asupra relatiilor interumane: intre iubiti, intre prieteni sau intre parinti si copii. Mira, personajul central din povestire, apare destul de putin in roman, lucru pe care as fi vrut sa-l stiu inainte de a investi emotional atat de mult in povestea ei. Insa celelalte doua personaje prin ochii carora privim lumea si actiunea cartii, Rob si Veronika, au fiecare cate o calatorie foarte interesanta, care ii schimba in totalitate. Veronika este un consilier de intalniri amoroase, care nu numai ca scrie profile pentru clientii care doresc parteneri, dar merge pana la a le oferi fraze in timp real, pe care acestia sa le rosteasca in timpul acestor intalniri.
Veronika, unul dintre cei mai apreciati si bine platiti „dating coach”, nu reuseste sa-si revina dupa despartirea de partenerul care a parasit-o pentru sora ei. Dupa ce-i va salva viata unui sinucigas, ea va descoperi ca dragostea poate sa fie putin diferita de ceea ce credea ea. Rob, dupa ce ucide din greseala cu masina o femeie, va vinde totul si va face orice este posibil pentru a o vizita pe aceasta cat mai des, pentru a-si rascumpara pacatul si pentru a obtine iertarea.
Dar intre timp Rob descopera dragostea si neputinta de putea vorbi cu persona iubita doar cateva minute la cateva luni, pentru ca pana si vizitele de 5 minute la „bridesicles” sunt foarte scumpe. Nu credeam ca o sa-mi placa atat de mult un personaj ca Rob, despre care, pe buna dreptate, multe alte personaje din carte spun ca este un sfant. Este reconfortant sa poti citi cum un personaj ramane interesant, in ciuda faptului ca nu este in stare de vreun gand rau sau de vreo fapta rea.
Will McIntosh se foloseste de Rob si de Veronika, de prietenii, rudele si cunoscutii lor, pentru a ne introduce in fascinanta lume din Love Minus Eighty. Autorul american diseca in aceasta carte toate marile influente pe care tehnologia le are in acest moment asupra vietii noastre sociale: profilurile tot mai raspandite, aparentele oferite de tehnologie, atentia impartita spre tot mai multe activitati, formarea relatiilor amoroase, impartasirea cu lumea intreaga a vietii de zi cu zi, pastrarea celor dragi aproape, indiferent daca sunt la kilometri distanta sau in alta viata.
Aceasta explorare a relatiilor sociale de azi prin construirea unei lumi a viitorului este punctul forte al romanului, autorul prezentandu-ne un univers in care ne putem scufunda in totalitate, o lume plina de culori, zgomote, mirosuri si sentimente, in care multi oameni isi traiesc toata viata inconjurati de public, in care pentru a intra in cele mai selecte localuri ai nevoie de un profil corespunzator sau in care, daca mori, este posibil ca si compania la care lucrezi sa decida sa te readuca la viata.
Din pacate, McIntosh alege sa spuna povestile intr-un mod si pe un ton de semicomedie romantica asemanator cu cele din filmul Love Actually (de fapt autorul chiar marturiseste ca filmul britanic a fost o importanta influenta). Temele abordate de el sunt extrem de serioase (inclusiv cele legate de cum poate fi folosita tehnologia in locul religiei pentru a subjuga in continuare femeia) si poate ar fi necesitat un ton mai „greu” si o poveste mai intunecata. Desi cine stie, poate ca tehnologia ii va da dreptate, va naste in viitor povesti pline de bucurie si nu ne va purta de drumul din The Road, de exemplu.
Love Minus Eighty este inainte de toate o poveste de dragoste cum nu a mai fost scrisa alta pana acum. Imi este greu sa gasesc o alta la fel de interesanta si de relevanta pentru lumea in care traim. Cititi-o si voi, si incercati sa gasiti o alta carte care sa vorbeasca mai bine despre tot ceea ce inseamna relatiile interumane din secolul XXI. Va asigur ca nu veti gasi.
