Serban Andrei Mazilu: „Am planuri mari!”

In luna ianuarie a acestui an, intr-o perioada in care pasionatii de F&SF nu se-asteapta la prea multe noutati, tinarul autor Serban Andrei Mazilu ne-a luat prin surprindere, publicind, direct in limba engleza, la o editura din Statele Unite, romanul fantasy Crux, prima carte a unei trilogii intitulate The Angellove Society. Din dorinta de a afla mai mult atit despre carte, cit si despre autor, Galileo Online l-a luat la intrebari…

Prezinta-te in citeva cuvinte cititorilor.

Sint din Constanța, am 29 de ani (implinesc 30 pe 11 februarie), iar de profesie sint ofițer de marina. Am doi ani de Jurnalism la activ, precum și experiența in radio, dar cumva viața m-a impins spre o profesie mai bine remunerata. Nu urasc sa navighez și sint destul de bun la asta, dar, daca aș avea de ales, mi-aș face o cariera din scris. Iubesc carțile, filmele și jocurile video probabil in aceeași masura in care imi iubesc pisicile… dar cel mai mult imi place sa scriu. Sper ca dupa publicarea intregii trilogii la care lucrez acum sa am suficient de mult succes incit sa ma pot dedica in totalitate literaturii.

De cit timp scrii? Ce ai scris pina acum?

Scriu de prin… clasa a IV-a.  Am inceput cu poezii (și am continuat cam pina-n anul II de facultate), dar m-am concentrat pe proza dupa ce m-am alaturat echipei revistei liceului. …Ce am scris? Ficțiune: fantasy si horror. Multe proze scurte. Am citeva caiete pline, cred ca s-ar stringe cel puțin o duzina. Sigur, mai sint și cele pe care le poti gasi online, pe blogul meu. Și, desigur, Crux. Este prima carte dintr-o trilogie intitulata The Angellove Society.

De ce ai abordat genul fantasy, ce te atrage la el?

Intrebarea asta presupune premeditare și nu vorbim aici despre așa ceva. Nu am ales genul fantasy; ceea ce scriu se incadreaza in parametrii genului, asta e tot. Dintotdeauna am avut o imaginație bogata, iar faptul ca ii pot face și pe alții sa vizualizeze asta prin cuvinte m-a impins, involuntar, spre fantasy.  Prefer genul fiindca imi da libertatea sa fac ce vreau cu personajele, cu povestea și cu decorul. Orice detaliu poate fi exagerat, iar apoi ferit de absurd cu o explicație potrivita. E foarte flexibil, versatil… și imi place așa.

Unde ai mai publicat pina acum proza?

Nicaieri, daca vorbim despre publicare in sensul de tiparire. Banuiesc ca zilele de glorie din liceu nu se pun la socoteala, deci raspunsul ramine in picioare: Crux reprezinta debutul meu. Pe blogurile mele sint publicate citeva povești și, cred, daca vei cauta cu atenție, mai gasești citeva din jocurile mele de role-playing pe forumurile Darkness; e vorba despre povești scrise impreuna cu alți forumiști.

Ce te-a determinat sa te apuci de scris un roman?

Nimic. A inceput cu o poveste scrisa in limba engleza – o revelație pe care care am avut-o pe cind eram in voiaj și pe care am transformat-o in citeva pagini de pline imagini vizuale și creaturi fantastice; și a ramas așa multa vreme. Proiect de roman a devenit dupa aproape un an, cind o prietena mi-a spus ca textul meu ar putea fi un best-seller. Apoi am reintilnit-o pe Andreea Sterea dupa mulți ani, m-a citit, i-a placut și s-a oferit sa-mi devina agent literar. Se poate spune ca totul a inceput de la o joaca, dar cea care m-a ținut pe linia de plutire și m-a impins mereu de la spate este Andreea. Fara ea nu știu daca aș fi terminat vreodata Crux…

Cum ai ajuns sa scrii in limba engleza?

De ce aș scrie in romana? Am facut-o vreme de mulți ani, fara nici un fel de rezultat. Dupa ce a citit prima treime a romanului la care lucram la un moment dat, scriitoarea Dana Dorian mi-a garantat ca se va gasi o editura la care sa public. Cel putin jumatate din ce exista in Crux provine din acel prim roman, despre care mi s-a spus ca nu seamana cu nimic din ce publica autorii romani. Pe de alta parte, cunoști tu vreun autor roman caruia sa i se fi oferit un contract de film sau serial? …Pentru mine, seria asta e doar inceputul. Imi doresc sa vad un film facut dupa ceea ce am scris, imi doresc un serial, imi doresc ca intreg proiectul sa capete proporții hiperbolice, iar in Romania nu se poate face asta. La un moment dat, Andreea mi-a prezentat trei edituri din State care erau interesate sa publice Crux. Am ales-o pe cea care a precizat in contract și faptul ca imi vor cauta o colaborare pentru o producție cinematografica sau televizata. Poate nu vor reuși din prima, cu Crux, dar exista precizarea in contract; am incredere ca la, un moment dat, intreaga serie va atrage și atenția lumii filmului.

Spre deosebire de alți scriitori debutanți care merg pe self-publishing, ce te-a determinat sa cauți o editura care sa te publice?

Iți explic printr-o comparație: self-publishing versus editura e ca o taraba in piața fata de un supermarket. Scriitorii care-și finanțeaza singuri publicarea și preiau atribuțiile editurii, agentului ș.a.m.d., imi par genul de oameni care doar vor sa-și vada propria carte in biblioteca. Mi-i imaginez ducindu-se cu sacoșa ca sa-și ia intreg tirajul de la tipografie… Nu sint genul de indivizi care chiar vor sa fie scriitori; ceea ce fac seamana mai mult cu un hobby. Cum iți spuneam, eu am planuri mari.

Ai incercat sa publici mai intii in Romania, inainte de a incerca peste hotare?

Nu. Singura data cind am contactat o editura romaneasca a fost ca sa-i intreb daca publica și in limba engleza. Asta e o poveste interesanta, care spune multe despre țara și sistemul nostru. Pe pagina de Facebook a respectivei edituri am pus intrebarea cu pricina și mi s-a raspuns cu „cauta-ne pe mail, trimite-ne manuscrisul etc.” Asta, desi am specificat faptul ca doar vreau sa știu daca publica și carți in limba engleza: o  intrebare la care raspunzi cu „da” sau „nu”, corect? Incorect! Mi s-a raspuns cu niște cuvinte pe care mi-e jena sa le reproduc, dar ideea principala era ca sint un „fițos arogant care iși da aere de vedeta, dar n-a auzit nimeni de el” și ca n-au nevoie de „mizeria” mea.  Jur ca am fost cit se poate de politicos și modest, ca orice om care incearca sa afle intr-un mod civilizat o informație. Dupa o asemenea reacție, am fost sigur ca am luat decizia potrivita hotarind sa public in S.U.A. și nu aici.

Cum a fost primit romanul tau in strainatate cand ai inceput sa cauți o editura?

Uite, de asta sint foarte mindru: nu m-a respins nimeni, oricit de mare sau mica a fost editura pe care am abordat-o. Andreea a reușit sa ajunga pina la Morgan James (New York), dar, spre surprinderea noastra, ei mi-au cerut o suma fabuloasa drept garanție, in eventualitatea in care cartea nu s-ar fi vindut destul cit sa se acopere toate cheltuielile. N-aveam in sertar 6000 – 10000 dolari ca sa bat palma cu ei și, chiar daca i-aș fi avut, nu cred ca aș vrea sa susțin un astfel de sistem. Parerea mea e ca un text trebuie evaluat calitativ, nu in funcție de cine semneaza coperta sau ciți bani are scriitorul in cont. Ma rog, feedback-ul (in ce privește stilul și subiectul) a fost pozitiv din toate direcțiile.

Spune-ne cite ceva despre intreg procesul publicarii. Pașii urmați, cit a durat, cum s-a desfașurat…

Cred ca Andreea ți-ar putea spune mai multe și mai in detaliu. Contribuția mea nu a fost atit de mare din momentul in care am terminat de scris povestea și nici nu cred ca-mi amintesc tot ce s-a intamplat. Am terminat cartea pe 25 mai 2012, dar a mai suferit citeva modificari de-atunci. Am adaugat citeva pagini, am facut o corectura la singe… Dupa analize și revizii, am facut o pagina de Facebook, ne-am anunțat prietenii și, impreuna cu ei, am reușit sa creem un concept. Ilustrator pentru coperta ne-am gasit printr-un anunț pe pagina mea, la care au raspuns cinci artiști; am facut un concurs și l-am ales pe Andrei Marc, fiindca stilul lui mi s-a parut cel mai potrivit pentru coperta romanului. E de menționat ca este un artist extrem de talentat și sper din suflet ca proiectul Crux și colaborarea noastra nu ii vor afecta performanța la bac – Andrei are doar 18 ani și vrea sa dea la Universitatea Naționala de Arte din București. Sper sa reușeasca: avem un alt proiect programat pentru toamna și ar fi mult mai ușor sa lucram daca am fi in același oraș (el e din Oradea). Daca tot am pomenit de toamna… in octombrie 2012 am semnat contractul cu Wheelman Press, pe 18 ianuarie 2013 a aparut cartea in format electronic, iar trei zile mai tirziu era disponibila și in format paperback.

Recenziile de pina acum considera cartea ta o combinație de misticism și fantezie cu multa acțiune și umor. Zi-mi ce se intampla, in mare, in Crux.

Daca spun „vampiri și vircolaci”, o sa strimbi din nas, fiindca se scot carți și filme cu așa ceva pe banda rulanta. Daca-ți spun ca eu scriam despre asta inainte sa devina trendy, nu o sa ma crezi. Asa ca iti voi spune ci, in afara de personajele astea, vei intilni in carte ingeri, demoni, magi și alte citeva creaturi ciudate. Este o nebunie totala, in care toata lumea vineaza pe toata lumea, dar nu ești niciodata sigur care e scopul vanatorii. Nu mi-am dorit sa scriu romanul secolului, ci o carte care sa inglobeze cit mai multe:  personaje variate, interesante și colorate, dragoste, ura, razbunare, suspans și umor. Cred ca am reușit.

Cum iși pot procura cititorii cartea ta?

Cartea a aparut in toate marile librarii online: Amazon, Barnes & Noble, Book Depository și altele. Informații exacte pot fi gasite pe pagina de Facebook a cartii.

Ai vreun personaj propriu preferat?

E ca și cum ai avea o duzina de copii și te-aș pune sa alegi unul. Fiecare este inzestrat cu anumite calitati care-mi sint dragi. Pe Thomas il iubesc fiindca este impulsiv, dar și foarte inteligent. Pe Drew, pentru atitudinea tipic englezeasca și pentru ca e rigid, aproape antisocial. Dominic mi-e drag fiindca sufera de o amnezie emoționala și joaca rolul asasinului perfect. Iar Akaba… asta e anti-eroul perfect. Individul care sare in mijlocul unei lupte pentru libertate, fara sa-i pese de vreuna din tabere. Are propria agenda: sa-i pedepseasca  pe toți cei care incalca Ordinea. Și sa ucida cați mai mulți adversari… Ai observat ca nu am menționat personajele feminine, da? Acestea nu joaca un rol important in Crux. In cartea a doua a seriei, vor ieși mult mai mult in evidența și asta va confirma ca și ele sint la fel de importante.

Ce ți-a placut cel mai mult din procesul scrierii carții?

Sa scriu Crux a fost ca și cum m-aș fi uitat la un film foarte lung sau la un serial foarte interesant. Mi-a placut sa ma joc cu povestea, sa virez brusc atunci cind chiar și eu ma așteptam mai puțin. Sa adaug personaje, cind deja erau prea multe. Nu știu… Totul mi-a placut. Cel mai mult? Cred ca reacția Andreei, dupa lectura cite unui subcapitol proaspat scris.

Ce ți-a placut cel mai puțin?

Ceea ce-i displace oricarui scriitor: atunci cind trebuie sa explice mai mult decat crede ca e necesar, cind trebuie sa modifice sau sa corecteze ceea ce a scris. Nu e placut, dar e necesar. Și produsul final arata foarte bine. Totuși, rutina e groaznica.

Ce surse de inspirație ai?

Toți ma intreaba același lucru… Nu am surse de inspirație, am flash-uri. Vizualizez ceva, din senin, iar apoi descriu acel ceva pe hirtie. Imaginația este suficienta, zic eu… Am totuși o experiența cu jocurile și filmele, ceea ce a ajutat mult la dezvoltarea mea ca scriitor de fantasy. Dar nu, nu imprumut ideile altora – poți verifica asta uitindu-te la personajele mele. Da, exista vampiri in Crux, dar nici unul nu seamana cu stereotipurile folosite in filmele și carțile cunoscute.

Folosești trucurile obișnuite de scriitor?

Trucurile obisnuite? Hahaha! Asta inseamna ca sint niște metode cunoscute de toata lumea, mai puțin de mine, sa ințeleg? Habar n-am la ce te referi. Eu nu am trucuri, am tabieturi. O cana de cafea, un pachet de țigari și un loc liniștit in care sa scriu.

Ai lansarea oficiala in Romania pe 9 februarie. La ce sa se aștepte publicul participant?

Singurul lucru de care sint sigur in ceea ce privește lansarea e ca va include și promo-ul video al romanului. Este materializarea cooperarii cu Andrei Marc (design) și Vladimir Belciug (narator) și va fi difuzat in premiera in cadrul evenimentului. In rest, habar n-am! Nu am pregatit un discurs, nu știu cine o sa participe – o sa fie o surpriza și pentru mine.

Trecind prin aceasta experiența, ce le-ai spune tinerilor debutanți care ar dori sa porneasca pe acest drum?

Nu știu exact despre ce drum este vorba și nici nu cred ca sint in poziția din care sa imi permit sa dau sfaturi. Am totuși o rugaminte: sa se asigure ca au intr-adevar talent. Am intilnit mult prea multe personaje care traiau cu impresia ca poseda condeiul lui Shakespeare fiindca așa le-au zis prietenii. Recenziile facute de dentiști, arhitecți sau ingineri in sudura nu au nici o valoare. Dați manuscrisele voastre unor oameni care știu cu ce se maninca și, daca aveți tot ce trebuie, atunci faceți rost de rabdare. Fiindca va dura ceva, asta e sigur!