O taxa minima globala solicitata pentru miliardari, pentru a reduce evaziunea fiscala

Un nou raport a abordat ceea ce s-a facut cu adevarat pentru a reduce evaziunea fiscala, la nivel global, si ce ramane de facut. Aceasta intrebare, recunoaste raportul, este de o importanta extraordinara, avand in vedere cresterea inegalitatii in ceea ce priveste veniturile si bogatia, datoria publica ridicata in contextul post-COVID-19 si nevoia semnificativa de venituri guvernamentale pentru a aborda schimbarile climatice si a finanta servicii esentiale precum asistenta medicala, educatie si infrastructura.

Raportul intitulat „Raportul global de evaziune fiscala” este pregatit de Observatorul Fiscal al UE, un laborator de cercetare infiintat in 2021 cu expertiza in problemele fiscale internationale.

Aceasta este prima editie a raportului. Acesta rezuma activitatea a peste 100 de cercetatori din intreaga lume, in colaborare cu administratiile fiscale. Aceasta lucrare analizeaza date noi despre companiile multinationale (MNC) si bogatia offshore a gospodariilor si modul in care initiativele politice din ultimul deceniu le-au afectat. Aceasta este prima incercare sistematica de analiza a informatiilor disponibile in domeniul fiscalitatii.

Gabriel Zucman, coautor al raportului, spune: „Evaziunea fiscala, ascunderea averii, transferul profitului catre paradisurile fiscale nu sunt legi ale naturii. Ele sunt rezultatul alegerilor politice sau al esecului de a face anumite alegeri. Este necesar sa evaluam consecintele politicilor adoptate in acest domeniu si sa investigam ce mai trebuie facut pentru a imbunatati sustenabilitatea sistemelor noastre fiscale. In mod fundamental, este nevoie de un IPCC [Comitetul Interguvernamental pentru Schimbarile Climatice] de impozitare – si speram sa contribuim la aceasta evolutie cu acest raport, primul de acest fel.”

Raportul investigheaza efectele reformelor internationale adoptate in ultimii 10 ani, cum ar fi schimbul international automat de informatii bancare si acordul international privind un impozit minim global pentru companiile multinationale, printre alte aspecte.

Schimbul automat de informatii a fost introdus in 2017 pentru a combate evaziunea fiscala offshore de catre persoanele bogate. In 2023, peste 100 de tari au facut schimb de informatii cu privire la depozitele nerezidentilor catre autoritatile fiscale straine, ca parte a standardului comun de raportare.

In octombrie anul trecut, India a primit cel de-al patrulea set de detalii ale contului bancar elvetian ale cetatenilor si organizatiilor sale, ca parte a acestui schimb. Elvetia a impartasit detalii despre aproape 34 de mii de conturi financiare cu 101 de tari in cadrul acestui schimb, a raportat agentia de stiri Press Trust of India.

In octombrie 2021, un grup de 136 de tari, inclusiv India, a stabilit o cota minima de impozitare globala de 15% pentru companiile multinationale si a incercat sa le ingreuneze evitarea impozitarii.

Cu toate acestea, o serie de lacune atenueaza impactul masurilor, se arata in Raportul global de evaziune fiscala.

Descoperiri cheie

In primul rand, evaziunea fiscala offshore de catre persoanele bogate a scazut in ultimul deceniu, se arata in raport, atribuind-o schimbului automat de informatii bancare.

Raportul estimeaza ca evaziunea fiscala offshore a scazut cu un factor de aproximativ trei in aceasta perioada. Cu alte cuvinte, a fost redus la o treime din valoarea sa originala.

Inainte de 2013, gospodariile detineau echivalentul a 10% din PIB-ul mondial in bogatie financiara in paradisurile fiscale globale, dintre care o mare parte erau nedeclarate. Astazi, aproximativ 25% din aceasta avere offshore ramane neimpozitata, marcand o reducere substantiala a neconformitatii, se arata in raport.

Raportul evidentiaza insa ca evaziunea fiscala offshore are loc in continuare din cauza nerespectarii de catre institutiile financiare offshore si a limitarilor in schimbul automat de informatii bancare.

In timp ce multe institutii adera la cerintele de raportare, unele nu o fac din cauza temerilor de pierdere a clientilor si a aplicarii laxe de catre autoritatile fiscale straine, se adauga.

In plus, nu toate activele sunt supuse schimbului automat de informatii bancare, permitand persoanelor fizice sa exploateze aceste lacune, in special in domeniul imobiliar, se mai spune.

In al doilea rand, raportul constata o cantitate considerabila de transferare a profitului catre paradisurile fiscale, fara impact aparent al politicilor de pana acum.

Aproximativ 1 trilion de dolari au fost transferati in paradisuri fiscale in 2022, echivalentul a 35% din toate profiturile inregistrate de companiile multinationale in afara tarilor sediului lor. Aceasta schimbare a profitului a dus la o pierdere substantiala a veniturilor din impozitul corporativ la nivel global, aproape 10% din totalul colectat. se spune.

Multinationalele americane sunt responsabile pentru aproximativ 40% din aceasta transferare a profitului, tarile din Europa continentala fiind cele mai afectate de aceasta evaziune, adauga acesta.

Raportul arunca, de asemenea, lumina asupra slabirii impozitului minim global de 15% la multinationale, care a generat asteptari mari in 2021. Initial se anticipa ca va creste semnificativ veniturile globale din impozitul corporativ. Cu toate acestea, mai multe lacune si-au redus impactul asteptat cu un factor de 3, asa cum sa mentionat mai devreme.

Cursa continua a subventiilor pentru producatorii de energie verde ar putea depasi castigurile generate de impozitul minim pe profit global, se spune.

Descopera ca miliardarii la nivel mondial au cote efective de impozitare echivalente cu 0% pana la 0,5% din averea lor, din cauza utilizarii frecvente a companiilor fiinte pentru a evita impozitarea pe venit. In mod surprinzator, nu au existat incercari serioase de a aborda aceasta situatie, care risca sa erodeze acceptabilitatea sociala a sistemelor fiscale existente, adauga acesta.

In plus, raportul evidentiaza aparitia unor noi forme de competitie fiscala agresiva care afecteaza negativ veniturile guvernamentale.

In ultimii 15 ani, multe tari au introdus regimuri fiscale preferentiale menite sa atraga grupuri socio-economice specifice percepute ca fiind deosebit de mobile.

„Din perspectiva unei singure tari, aceasta strategie poate imbunatati colectarea taxelor si poate stimula activitatea interna. Dar la nivel global aceste politici sunt in suma negativa: contribuabilii atrasi de o tara reduc baza de impozitare cu aceeasi suma in alta, iar colectarea veniturilor fiscale globale scade. Deoarece regimurile speciale se adreseaza in primul rand persoanelor instarite, ele reduc progresivitatea sistemelor fiscale, alimentand inegalitatea. Economiile fiscale per beneficiar sunt mari, la fel ca si costurile fiscale pentru guverne”, se spune.

Referindu-se la descoperiri, Zucman spune: „Este ca in filmul lui Sergio Leone, The Good, the Bad and the Ugly . Cercetarile noastre descopera un succes major care merita sarbatorit – sfarsitul secretului bancar, un esec – slabirea dramatica a impozitului minim global asupra companiilor multinationale si probleme care raman neabordate, cum ar fi cotele efective de impozitare scazute persistente ale miliardariilor la nivel mondial.”

Solutii

Ca raspuns la aceste provocari, raportul propune mai multe solutii.

„O propunere cheie pe care o luam in considerare in raport este instituirea unui impozit minim global pentru miliardari, egal cu 2% din averea lor”, spune Zucman.

„Acesta este urmatorul pas logic dupa impozitul minim global pentru companiile multinationale – ceea ce demonstreaza ca este posibil ca tarile sa cada de acord asupra cotelor minime de impozitare”, adauga el.

„Pentru a intelege logica acestei propuneri, luati in considerare un miliardar, John, care locuieste in Statele Unite si detine o participatie intr-o companie in valoare de 10 miliarde de dolari. Pentru a simplifica, presupunem ca aceasta miza de 10 miliarde de dolari reprezinta toata averea lui. Orice tara ar putea calcula deficitul fiscal al lui John, si anume diferenta dintre ceea ce John plateste in taxele personale astazi si ceea ce ar trebui sa plateasca daca ar fi supus unui impozit minim de 2% pe avere”, explica raportul.

„De exemplu, daca John plateste 50 de milioane de dolari in taxe personale, el are un deficit fiscal de 2% ori 10 miliarde de dolari minus 50 de milioane de dolari, ceea ce inseamna 150 de milioane de dolari. Orice tara ar putea colecta apoi o parte din acest deficit fiscal. De exemplu, daca firma de la care John isi are averea realizeaza 10% din vanzarile sale in India, atunci India ar putea colecta 10% din deficitul fiscal al lui John, adica 15 milioane de dolari. Logica de baza este ca 10% din averea lui John (valoarea afacerii pe care o detine) poate fi vazuta ca provenind din accesul la piata din India. Daca nicio tara nu se asigura ca John plateste cel putin 2% din averea sa in taxe, unele tari trebuie sa intervina si sa joace rolul de „colector de taxe de ultima instanta”.

Separat, scrie: „Daca un rezident din SUA detine proprietati imobiliare in India (sau proprietati comerciale, cum ar fi imobile comerciale), atunci India impoziteaza deja aceasta avere astazi. Mecanismul pe care il descriem aici este pur si simplu o extensie a acestei practici de lunga durata la toate celelalte forme de bogatie dincolo de proprietatile tangibile.”

In plus, raportul solicita intarirea impozitului minim global asupra companiilor multinationale si sa se asigure ca acesta nu are lacune. Aceasta, crede ca, ar putea strange inca 250 de miliarde de dolari pe an.

„Cresterea impozitului minim la 20% duce la o crestere a veniturilor cu un factor de 1,75 fata de o cota minima de impozitare de 15%. Cu o rata minima de 25%, veniturile aproape se tripleaza. Cu o rata minima de 30%, aproape ca se dubleaza de patru ori”, se spune.

„Pentru a aloca aceste venituri suplimentare unor tari specifice, luam in considerare doua cazuri polare: colectarea integrala a impozitului minim de catre tarile cu sediul central si colectarea integrala de catre tarile gazda. Unde ajung veniturile depinde de daca tarile gazda vor implementa taxe minime. Daca nu o fac, tarile cu sediul central vor culege beneficiile. Din acest motiv, rezultatele la nivel de tara ar trebui interpretate cu atentie.”