Cubanezii vor reincepe sa plateasca taxe si impozite pentru prima oara dupa peste 50 de ani incepand de maine, 1 ianuarie 2013, ca parte a reformelor initiate de regimul Raul Castro, care vizeaza transformarea statului asistential comunist cubanez intr-unul interventionist de tip „modern”, care extrage bani din economie prin impozitare in scopul de a aduna resurse pentru „investitii publice”. O alta explicatie a acestei „revolutii fiscale” cubaneze este aceea ca Guvernul de la Havana se confrunta cu probleme financiare din ce in ce mai mari legate de deficitul bugetar si datoria publica, probleme generate de ineficienta economiei de tip socialist, de sanctiunile comerciale internationale si de deceniile intregi in care autoritatile de stat au furnizat cubanezilor servicii publice „pe gratis”.
Introducerea unui Cod Fiscal de la 1 ianuarie 2013 va modifica fundamental relatia dintre cetatenii cubanezi si Guvernul de la Havana, fiind si un semn ca reformele de tip „perestroika” lansate de Raul Castro in 2008, cand i-a urmat la putere fratelui sau Fidel, sunt ireversibile, comenteaza cubaheadlines.com.
Este vorba de primul Cod Fiscal in vigoare in Cuba de la revolutia socialista din 1959, care a abolit aproape orice forma de impozitare in insula. In anii ’90, dupa prabusirea Uniunii Sovietice, principalul aliat si finantator al regimului de la Havana, Guvernul cubanez a impus cateva taxe, insa mai mult simbolic. In schimb, a adoptat tactica de a mentine salariile la un nivel foarte jos pentru a-si putea permite in continuare sa furnizeze servicii sociale gratuite.
Reformele „de piata” initiate de autoritati in ultimii doi ani au ca scop incurajarea dezvoltarii micilor intreprinderi si ferme private, dar si majorarea salariilor angajatilor statului. Astfel, Executivul de la Havana spera, concomitent, sa genereze dezvoltare economica si sa-si aproprieze o buna parte din beneficiile acestei dezvoltari, prin impozitare.
Impozitare progresiva de pana la 50% Guvernul mai intentioneaza sa inlocuiasca actualul sistem de subventii, care in prezent se acorda tuturor cetatenilor, indiferent de venituri, cu unul de protectie sociala selectiva, acordata exclusiv celor mai defavorizati, astfel incat actuala scutire aproape universala de impozitare este pe cale sa dispara.
„Acest lucru va transforma radical relatiile statului cu populatia, iar taxele vor deveni o chestiune iritanta pentru multi cetateni”, spune Domingo Amuchastegui, fost analist al serviciilor secrete cubaneze refugiat de mai multi ani la Miami.
Noul Cod Fiscal cubanez include 19 impozite, urmand a fi taxate mostenirile, vanzarile, mijloacele de transport si terenurile agricole. Vor exista si taxe de mediu, taxe de licentiere pentru practicarea de activitati economice private si trei contributii de asigurari sociale, cea mai importanta fiind cea pentru finantarea sistemului public de pensii.
Impozitarea liber-profesionistilor, a micilor intreprinderi si a fermierilor va fi una de tip progresiv si va merge de la o cota de 15% aplicata celor cu venituri anuale de pana la 10.000 de pesos (circa 400 de dolari) la una de 50% pentru cei care castiga peste 50.000 de pesos pe an (aproximativ 2.000 de dolari).
In plus, se vor acorda o serie de deductibilitati pentru a se incuraja dezvoltarea micului antreprenoriat. Fermierii isi vor putea deduce cheltuieli de pana la 70% din venituri, iar micile intreprinderi – pana la 40%. Se introduce si o taxa pe forta de munca, de 20%, care urmeaza sa fie redusa in etape pana la 5% in 2017, iar intreprinderile cu 5 salariati sau mai putini vor fi scutite.
In viitor, toti salariatii vor plati impozit pe venit, precum si o taxa pe proprietate de 2%, insa noul Cod Fiscal nu stipuleaza decat ca aceste masuri vor intra in vigoare „atunci cand conditiile o vor permite”.
Mai multa autonomie pentru intreprinderile de stat Guvernul admite ca, la un salariu mediu de circa 450 de pesos pe luna (adica cam 19 dolari), multi salariati de-abia fac fata cheltuielilor curente.
„Taxe exista peste tot in lume, este ceva normal. Dar in Cuba avem doua probleme. Pe de o parte, ne-am invatat sa nu platim pentru nimic, iar pe de alta parte avem salarii atat de mici incat nu ne putem permite sa renuntam nici macar la un singur peso”, este de parere Isabel Fernandez, economist din Havana.
In vechiul sistem, intreprinderile de stat, care aveau o pondere de 90% in totalul economiei, isi transferau pur si simplu toate veniturile la bugetul de stat, iar de alocarea resurselor si de planificarea activitatii lor se ocupa Guvernul. Reformele vizate de Raul Castro prevad scoaterea acestor intreprinderi din subordinea ministerelor, astfel incat acestea sa capete un grad mai mare de autonomie. Potrivit noului Cod Fiscal, intreprinderile de stat vor plati un impozit pe profit de 35%, insa vor beneficia totodata de foarte multe scutiri si deductibilitati, de la amortizarea activelor la cheltuieli de transport, asigurare si protectie a mediului. Alte intreprinderi de stat, mai mici, vor deveni cooperative sau vor fi concesionate catre sectorul privat, urmand sa le fie impozitate veniturile.
Potrivit Agentiei Nationale Cubaneze de Stiri, autoritatile de la Havana au elaborat noul Cod Fiscal dupa ce au studiat sistemele de taxare din mai multe tari, inclusiv capitaliste, printre care China, Vietnam, Venezuela, Brazilia, Spania si Mexic. „Experientele acestor state au fost adaptate la conditiile particulare din insula noastra”, sustine sursa citata.
Cum se transforma bugetarii in privati „dintr-un condei” Numarul de salariati din sectorul privat cubanez a crescut cu 23% in 2012, in timp ce efectivul de bugetari a scazut cu 5,7%, potrivit unui raport al ministrului Economiei de la Havana, Adel Yzquierdo Rodriguez, citat de Reuters. Totodata, rata oficiala a somajului, care nu ii include pe cubanezii ce nu isi cauta de lucru in mod activ, a crescut la nivelul „record” de 3,8% (250.000 de persoane, dintr-un total al fortei de munca potentiale de 6,8 milioane).
Cu doar cativa ani in urma, peste 85% din forta de munca a Cubei lucra in sectorul public, insa Guvernul vrea sa schimbe acest lucru, dat fiind ca se confrunta cu un grad mare de indatorare, cu stagnare economica, servicii de proasta calitate si deturnare de fonduri publice.
Raportul citat arata ca autoritatile au desfiintat 228.000 de joburi la stat in 2012, fata de 137.000 in 2011, si se apropie de scopul declarat de a reduce schema de personal extrem de incarcata a statului cubanez cu 20% (circa un milion de posturi) pana in 2016. Totodata, numarul de persoane active in sectorul privat a crescut la 1,1 milioane, dublu fata de nivelul de acum doi ani.
Insa cei mai multi dintre lucratorii din privat, circa 610.000, sunt fermieri, iar numarul lor a fost majorat practic artificial de reformele lui Raul Castro, intrucat multe din terenurile agricole cubaneze, care sunt in continuare proprietate de stat, au fost date in folosinta celor care le lucrau, iar in consecinta, acestia au fost trecuti in statistici drept „lucratori in sectorul privat”. Scopul introducerii acestui sistem de arenda este stimularea productiei locale de alimente si reducerea dependentei de importuri costisitoare, care afecteaza rezervele valutare, oricum sarace, ale statului cubanez.
In afara de fermieri, cei mai multi dintre ceilalti lucratori din sistemul privat din Cuba sunt fie proprietari de mici magazine, fie liber-profesionisti precum tamplari, instalatori, fotografi sau taximetristi.
Concediata de stat, intra in economia „subterana” Asta, printre altele, pentru ca statul cubanez, tot mai lipsit de resurse financiare, isi inchide mii de mici intreprinderi si magazine, cum ar fi frizerii, cantine sau cofetarii, renumite pentru ineficienta lor economica si pentru faptul ca erau jefuite la sange de gestionari. Spatiile comerciale astfel eliberate sunt inchiriate fostilor angajati sau altor persoane interesate sa-si deschida propriile afaceri.
Din 2013, statul intentioneaza sa transforme peste 200 de intreprinderi mijlocii aflate in proprietatea sa, de la ferme de creveti la firme de constructii si fabrici de becuri, in cooperative private. Daca se va dovedi un succes, experimentul va fi extins.
Insula comunista, cu sistemul ei mai mult decat generos de beneficii sociale, este un loc in care multi traiesc pe spinarea statului, a sustinut Raul Castro in mai multe discursuri recente, promitand totodata sa schimbe lucrurile.
„Statul nostru nu poate si nu trebuie sa continue sa mentina intreprinderi si departamente cu scheme de personal supraincarcate si cu pierderi care afecteaza economia, sunt contraproductive si creeaza obisnuinte sociale paguboase”, se arata intr-o declaratie oficiala a unei confederatii sindicale, facuta in 2010, cand au fost anuntate pentru prima oara planuri de „transfer” al salariatilor de la stat in privat.
Multe persoane care oficial nu au joburi se bucura in continuare de servicii de sanatate si educatie gratuite, cote de alimente subventionate si alte servicii publice, activand, totodata, pe vasta piata neagra a Cubei, in afaceri si tranzactii situate la limita legii.
Clara, 36 de ani, din Havana, a fost concediata acum doi ani din postul de secretara la o firma de securitate de stat, primind o luna de salariu compensatoriu, plus inca una de ajutor de somaj.
In loc sa-si caute alta slujba, ea a decis sa se apuce de coafura si manicura la negru, adica fara sa obtina licenta de functionare ceruta de lege.
Clara spune ca percepe un pret de 24 de pesos (circa 1 dolar) pentru o sedinta de manicura si cam tot atat pentru coafura, ceea ce ii permite sa castige cam 500 de pesos (24 de dolari) pe saptamana, adica aproape 100 de dolari pe luna. Considerabil mai mult decat salariul lunar de 15 dolari pe care il incasa in slujba de la stat, insa nu suficient pentru a-si permite sa lucreze legal.
„Am clienti exclusiv dintre prieteni si consider ca castig mult prea putin pentru a putea sa imi inregistrez oficial afacerea si sa platesc taxe”, spune ea.
